Un nou început

Când viața ne oferă șansa unui nou început am putea să lăsăm totul în spate. Trecutul să rămână în spate și să apreciem prezentul. Visele din prezent sunt în alte părți mai înălțătoare și dorința de a fi mai buni ne însoțește. Se topește însă în van și devine o iluzie deșartă cu fiecare pas cu care avansezi în semiintunericul din față. Recunoști câinii, același orizont inghetand orice fărâmă de evadare din aceste sentimente. Doar un trecător în lumea aceasta avansează păstrând senzațiile negative purtat de speranța efemeră în momentele în care pașii vor călca pe alte meleaguri. Nemijlocita soartă păstrează obligația drumului datorită imposibilității altor cărări. Desprinderea de prezent devine astfel inevitabilă spre momentele când pașii se vor întâlni cu pasiunea și când locurile acestea vor deveni o amară amintire. Casele se desprind dintr-o lume arhaică interzicand visele și declansand un gol etern care se umple din în ce în ce mai greu. Totuși va exista binele și va mai exista binele cu toți pașii care au fost și care vor mai urma. Dar timpul nu are însă întotdeauna răbdare și lasă urme pe oriunde ajungem. Poate că gândurile ar mai zbura și ele mai departe dacă nu ar fi izolate și distantate social astăzi mai mult decât ieri…