Pe malul unui râu


Aburii răcorosi de dimineață treziți absorb gândurile toate nelăsând decât aroma liniștii auzite. Trece câte un câine care pare mai jucăuș fără a cere decât eliberarea din lesa umană. Nu mârâie și nu latră doar aleargă spre orizont dorind parcă să-l cuprindă cu ale sale lăbuțe. O pisică zburdalnica deșteaptă priveliștea și demnii urmași ai lui Odin sau Thor cutremură mieunatul. Croncane amorțirea umană departe de gălăgia pașilor care sunt încă aievea. Pardaieni apar de nicăieri cerșind hrană sau un râs zgomotos, dar mireasma lor este prea imbatatoare ca să poposim prea mult. Căruțul pe care-l trage este parfumat de gunoaie aburite și pe un limbaj de neînțeles așteaptă pomana veșnic visată. Fuge de muncă așa cum fuge și Diavolul de tămâie și cum poporul român aleargă de gândurile bune. Poate așa vom ajunge ca să apreciem liniștea în locul galagiei.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: