Printre valuri de frunze verzi și cenușii gândurile liniștite și aducătoare de viață se strecoară tiptil și frenetic. Tresar și surâd la pasul adânc și profund al umanității. Palpabilul frig și soarele palid disting umbre ale unor vremuri trecute care răscolesc pașii. O voce aievea îndeamnă înainte fără a discerne zgomotul și liniștea care se strecoară pufos. Pesemne și toamna se întâlnește în această perioadă cu iarna și fiecare încearcă să ofere omenirii un refugiu din cotidianul prezent. Doar câteva voci și pași aievea se disting așa cum este palidă și căldura prezentă. Soarele încearcă cu ale lui raze să-și facă loc frenetic prin frig. Cerne lumina arzătoare printre ramuri obraznic spre a inunda privirea pașilor mai adânc. Undeva acolo este și sinele plapând dornic să fuga din agitația zilelor pline de incidența zgomotului cotidian. Speră la clipe senine în care vântul să alunge grijile actuale și să le ducă departe în altă lume. O lume în care bolile sunt normale și sănătatea absurdă. Tinde spre a se uita printre verde și cenușiu iar întorcându-si pașii molcom și de data aceasta mai lin. Gândurile încep să se adune aducând aminte de senzațiile trecute când totul era o liniște profundă și aerul era liber cu miresme adulmecatoare de vis.Poate că așa este doar viața la începutul unui octombrie cenușiu….
Lumea lui Ovi 