Printre valurile de frunze


Printre valuri de frunze verzi și cenușii gândurile liniștite și aducătoare de viață se strecoară tiptil și frenetic. Tresar și surâd la pasul adânc și profund al umanității. Palpabilul frig și soarele palid disting umbre ale unor vremuri trecute care răscolesc pașii. O voce aievea îndeamnă înainte fără a discerne zgomotul și liniștea care se strecoară pufos. Pesemne și toamna se întâlnește în această perioadă cu iarna și fiecare încearcă să ofere omenirii un refugiu din cotidianul prezent. Doar câteva voci și pași aievea se disting așa cum este palidă și căldura prezentă. Soarele încearcă cu ale lui raze să-și facă loc frenetic prin frig. Cerne lumina arzătoare printre ramuri obraznic spre a inunda privirea pașilor mai adânc. Undeva acolo este și sinele plapând dornic să fuga din agitația zilelor pline de incidența zgomotului cotidian. Speră la clipe senine în care vântul să alunge grijile actuale și să le ducă departe în altă lume. O lume în care bolile sunt normale și sănătatea absurdă. Tinde spre a se uita printre verde și cenușiu iar întorcându-si pașii molcom și de data aceasta mai lin. Gândurile încep să se adune aducând aminte de senzațiile trecute când totul era o liniște profundă și aerul era liber cu miresme adulmecatoare de vis.Poate că așa este doar viața la începutul unui octombrie cenușiu….

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: