
Analizează-ți nefericirea, și vei descoperi anumite lucruri fundamentale. Unul este că nefericirea îți conferă respect. Oamenii sunt mai prietenoși cu tine, mai înțelegători. Dacă ești nefericit, ai mai mulți prieteni. Lumea în care trăim e foarte ciudată, e patologica, ceva nu e deloc în regulă cu ea. Dacă n-ar fi așa, omul fericit ar avea prieteni mai mulți.
Însă dacă ești fericit oamenii încep să te invidieze. Se simt trași pe sfoară; tu ai ceva ce ei nu pot să aibă. De ce ești tu fericit? Așa se face că, de-a lungul timpului, omul a învățat să-și reprime fericirea și să-și exprime nefericirea – e un mecanism subtil. Nefericirea a devenit a doua natură a omului.
Trebuie să renunți la acest mecanism. Învață să fii fericit, și învață să-i respecți pe cei fericiți, și acordă-le mai multă atenție celor fericiți. În acest fel îi vei aduce un serviciu omenirii. Nu simpatiza prea mult cu oamenii care sunt nefericiți. Dacă cineva este nefericit, ajută-l, dar nu-l compătimi.
Nu-l lăsa să creadă că nefericirea este ceva meritoriu. Fă-l să-și dea seama limpede că nu îl ajuți din respect, ci doar din cauză că e nefericit, și vrei să-l scoți din suferință pentru că suferința e urâtă. Fă-l să înțeleagă că suferința e urâtă, că a fi nefericit nu e o virtute, că fiind nefericit nu face niciun serviciu omenirii.
Fii fericit, respectă fericirea și ajută-i pe oameni să înțeleagă că fericirea este scopul vieții. Ori de câte ori vezi un om fericit, respectă-l, este sacru. Și, ori de câte ori intri într-un loc în care cei adunați acolo sunt fericiți, trăiesc o stare de beatitudine, consideră că ai intrat într-un lăcaș sacru.
Osho