Frunzele toamnei


Suntem biete frunze pe un trotuar. Calcati ne în picioare, dar nu ne torturați. Nu vrem gânduri absurde negative și nici o frică demnă de trenul paranoiei. Vrem să ne calcati lin ca după o promenadă cu gânduri optimiste și fără gânduri iar deșarte. Infectați va de simplitate și nu priviți crestetele unor uriași munți ce pot fi urcați fără o pregătire aleasă. Noi suntem un veșmânt al toamnei și al melancoliei nu al supărării maladive din orice an cu două mii. Chiar de este al douăsprezecelea ceas sau care ar mai fi nu vrem să auzim plânsul și scancet de adult de frică de a muri. Boli cunoaște lumea de când există ea și vor mai fi puține cât este o mie în număr. Un singur lucru știm și astfel vom renaște că noi ne transformăm în veci pentru a renaște. Și va mai fi un copac spre a ne primi o dată și anii viitori când toamna iar revine tot ne va alunga și timpul din brațele de arbore. Știm aceste lucruri pentru că ne știm și rostul și ne cunoaștem soarta.
Noi,glasuri trecătoare, și în veci în efemer necunoscandu-ne viitorul ucidem și prezentul. Iar liniștea și frica ne paralizează încet și treptat tot corpul pentru că demult ne-am golit tot interiorul, totul de senzații, sentimente și gânduri optimiste. Și așa grăiram noi, frunzele toamnei cu un colorit ales de seamă, ce simțim tot mai des efortul vântului și al frigului de a ne îngropa cu totul.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: