Misterul dimineții revarsă gânduri peste gânduri a călătorului de visuri și revarsarii de speranțe. Nenasandu-mă pentru aceste timpuri rămân un sincer naiv al sorții. Evadez din aceste locuri fără a mă gândi dacă sunt bune sau mai puțin bune. Himerele însoțesc eul vremelnic spre neînțelegerea de timpuri. Nu cred nici în idealuri și nici măcar în perfecțiune. A merge înainte trezește emoții cuprinzătoare și doar rămân un visător la ceas de dimineață. Glasuri se aud în zare, dar parcă nu se pot distinge. Sunt ale oamenilor liberi sau doar sunt numai măștile vorbitoare. Trezesc și mârâit de câine, dar parcă nu mai latră nimeni și liniștea devine apăsătoare. Se vede frunza care vrea să tremure și copacii gem a nerăbdare. Totul este rece și un mister al vieții încă nepatrunse. De parcă mai există gânduri nemascate și distanțate despre oameni. Nu cer nimic și nu pretind aievea. Rămân un visător naiv și prea aievea pentru timpurile acestea. Atât mă știu și nu tind să impresionez pe nimeni. Sunt eu cu ale mele gânduri născute într-o dimineață vremelnică de ceață..
Lumea lui Ovi 