Este o poezie definitorie a spațiului carpato-danubiano-pontic. În momentele în care fiecare persoană este pe cont propriu viața noastră nu se va schimba în bine. Dacă ar fi avut glas ar fi urmat o ceartă în cadrul cărei fiecare ființă și-ar fi zbierat punctul de vedere. Indiferent că opinia era constructivă sau distructiva ar fi expus-o prin urlete netinand cont de necesitatea sacului de grâu și de timpul pierdut. Precum se observa nu întotdeauna intențiile bune duc și la rezultate pe măsură atât timp cât factorii implicați cred că orgoliul personal este mai important decât binele comun. De acest aspect de obicei profită factorii externi care având un plan practic pot să-și ducă munca la rezultatul dorit. De asemenea oamenii pot să fie harnici, dar să nu fie munca cu spor tocmai din cauza faptului că nu sunt înconjurați de oamenii cu care se aseamănă sau cu care gândesc la fel.
Lumea lui Ovi 