Va veni o zi…

Va mai veni o zi când sufletul va mai fi iar la modă și ceea ce oferim sau primim nu se va putea cumpăra sau vinde în bani. O zi în care interiorul va fi mai presus decât o mașină și un om bun nu va fi cumpărat cu bani. Când bunătatea nu va fi luată în râs și grosimea portofelului ca apreciere. Oamenii vor fugi atunci după suflete calde și primitoare mulțumindu-se cu averea de a avea culcuș și mâncare pentru a supraviețui. Luxul nu se va compara în locuri vizitate ci în mărinimie sau altruism. Nici faptul că vor mai fi mașini scumpe ci doar un om care ne mai întreabă “cum este sufletul tău astăzi? Mai poți?”. Cel mai important om va fi acela cu care vom râde, dar mai ales vom plânge pentru că la greu fug toți oamenii și singuri mai rămânem câteodată. Doar aceia care plâng cu noi și vreau cu tot dinadinsul zâmbetul nostru după ploi sunt oamenii care merită un loc în Rai. Sufletele când mai reparăm primim câte o fărâmă de divin și tot arată că mai există o speranță între atâtea rele pe pământ. Va veni o zi în care animalele vor fi tratate ca și oamenii plini de bunătate pentru că ele sărmanele au un singur Rai și acela suntem noi. Poate că sunt un biet naiv sau visător și cred în basmele cotidiene, dar eu tot caut binele din lume. Sper ca într-o zi toți oamenii vor renunța la rău căci lucrurile frumoase nu au preț în bani, lucruri sau mașini și răul este vândut în fiecare zi de oamenii care în loc de suflet au pietre supărate pe ei înșiși și aruncă într-una cu ceea ce au la îndemână. Noi oamenii tot vom arunca într-o zi cu bine după ceilalți oameni chiar dacă nu se va mai întoarce niciodată. Cel puțin într-o zi bunătatea va fi iar la modă și distanța care ne desparte de acea clipă suntem noi toți din această lume. Poate pentru că bunătatea nu este demodata niciodată în schimb răul este după anotimp și propriile frustrări. Așa va veni ziua aceea căci cei buni astăzi riscă să se numească iar eroi…