Dacă ar fi să pot să fiu un zeu


Dacă ar fi să pot să fiu un zeu al justiției și adevărului aș trăi numai pe la noi aici, în România. Aș lua omul politic și de fiecare dată când încalcă legea l-aș pune într-un apartament cu două camere sau o garsonieră înainte să vină iarna. Să nimerească numai atunci când vin facturile pe rând primind salariul minim pe economie. L-aș pune în restul timpului să asigure hrana familiei sale numărând și ultimul leuț ca să pună mâncare cel puțin la patru copii, o nevastă și câțiva pensionari cu bani puțini. L-aș mai trimite pe la hypermarket-uri să admire prețurile crescând în fiecare zi și să înalțe o rugăciune către Dumnezeu că a putut să iasă la un restaurant. Mașină nu i-aș da că aș fi zgârcit ci l-aș trimite cu autobuzul, în special în orele de vârf să stea buluc cu masca pe figură. Nu le-ar strica ci chiar ar fi indicat și fără reacții adverse să trăiască într-o plină pandemie când toate prețurile cresc și doar valoarea salariului scade. Să mai muncească și ei ca niște prosti pentru facturi, mâncare și copii și nu numai pentru burțile lor pline.

Pe oamenii simpli și amărâți i-aș pune pe rând în Parlament cel puțin șase luni de zile să poată să fure și ei. Fiecare să poată să dețină bani pentru când pedeapsa penală de om obișnuit pentru omul politic ar expira cu toate că este cam greu, dar dacă ai 20 de ani poți așa ca să-ți faci o pensie frumoasă. Trăind în Parlament pe timp limitat fiecare dintre noi pe rând am cutreiera Pământul în lung și în lat și ne-am odihni în Parlament până la următoarea întrunire binenteles având și un dispozitiv de ridicat mâna. Pe cei mai supărați dintre noi i-aș pune în guvern să poată să se certe și ei pentru un ciolan numai după grosimea dosarului avut găsit de DNA, SRI și alte inițiale și pierdut pe drumul către tribunale într-un sejur de 7 stele cu o fată siliconata intelectuală.

Cum nu am asemenea puteri și sunt și eu un om simplu am scris aceste rânduri doar și sper și mă rog în același timp pentru o justiție divină. Așa să ne ajute Dumnezeu dacă mai poate să vină binele și la noi cei simpli și harnici din popor!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: