Biserica


Produs al unui panteism înfocat sufletul, tot mai greu fiind sau căutând o oază liniștită, oprește a sa privire agitată spre biserică. Picioarele încep să se îndrepte către ea fără ca sufletul să înțeleagă și încet urcă treptele. Deschizând poarta temător pătrunde în ea admirându-i măreția și-și face cruce uitându-se la icoane. Parcă se terminase slujba unor sfinți arhangheli și erau credincioșii care voiau ca să iasă, iar sufletul intra tot mai dezorientat. În spatele său se formase un rând și în fața sa erau alți oameni care înaintau către un preot. După semnul crucii din fața unei icoane, sufletul a fost miruit de preot. S-a retras în cele din urmă încurcat în liniștea vorbelor sale interioare acolo unde picioarele l-au așezat pe un scaun. Gândurile s-au întâlnit cu senzațiile bisericii punându-se de acord în scurt timp ca să asculte liniștea. Doar câteva glasuri izolate se distingeau care păreau doar unbre neidentificate. Picioarele l-au îndemnat pentru plata a un leu și optezeci de bani în schimbul a trei lumânări care au fost aprinse pentru cei vii și cu pioșenie pentru sufletele celor adormiți. A fost mai grea ieșirea dintr-o biserică unde credința liniștii și îndreptată către divinitate ar fi nevoie să fie mai importantă decât religia sau obiceiurile ortodoxe. Până în momentul în care ne vom revedea și simți loc de liniște și regăsire numit biserică!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: