A fi sau a nu fi președinte?


În ultimele zile a început să circule tot mai insistent intenția socială de a fi suspendat iubitul nostru președinte, Klaus Johannis. Din acest motiv ne propunem să aducem argumente pro și contra acestei idei.

În primul rând să detaliem argumentele pro ale suspendării președintelui. În acest sens să ne amintim că distinsului fost primar al Sibiului din funcția sa a achiziționat abuziv prin “Frontul Germanilor” din funcția de profesor șase case. Oricum ca profesor era preferat de elevi pentru că el până citea catalogul se încheia ora de curs. Mai mult era capabil să vorbească asemenea unui general o oră întreagă despre nimic. Haosul din momentul actual, politic și pandemic, este creat și de domnia sa. Acum pare de a dreptul amuzant că în momentul ultimelor alegeri prezidențiale oamenii cu drept de vot au avut de ales între Klaus Johannis și gluma PSD-ului Viorica Dancila. Nu trebuie să sublinem că despre ultima prim ministru a României s-a scris și o carte. Dacă vrem să ne amuzam este recomandabil să o citim. Personal aș fi votat-o pe sosia dânsei de la IUmor, Boclinca, ca și președinte. Cel puțin cinci ani făceam pe bune haz de necaz. De asemenea distinsul nostru președinte, ca și întreaga clasă politică, are totuși o constantă în a lua decizii proaste și a adopta poziția caprei în privința relațiilor cu Occidentul. Luminița de la capătul tunelului din timpul președintelui Emil Constantinescu, teoretic singurul președinte ales nefraudat în anul 1996, și-a mutat tunelul. Al nostru este spre căpșunile din Spania, iar politic spre Jilava. Toate acestea sunt posibile și datorită președintelui ales și prin vot nedemocratic, Klaus Johannis.

Mergând pe argumentele contra demiterii președintelui avem un aspect simplu. Românilor cum le place schimbarea au impresia că dacă Klaus Johannis va fi destituit va fi votat un fel de Nicolae Ceaușescu democrat. Cu alte cuvinte iar toată lumea va avea de lucru, dar în același timp va putea face ceea ce va dori. În cazul respectării legii ne vom înțelege cu organele legii “ca să fie bine ” și vom trăi un fel de paradis democrato-socialist. Binenteles că și în ziua de astăzi ne închipuim că președintele României conduce țara. Noroc că nu avem un prim ministru și cu un guvern votat de Parlament căci altfel Constituția României ne-ar contrazice și președintele ar trebui să fie un factor de echilibru între Parlament și un guvern. Să nu ne gândim că președintele României în condițiile actuale este un dezechilibrat că este pandemie totuși. În acest context dacă constituțional demitem președintele să analizăm pe cine votam în locul său. Vlad Țepeș, care ar fi fost bun de prim ministru, este mort de mult, iar Ion Iliescu a murit de grija altora. Doar nu credeați că cine se naște pe vremea dinozaurilor moare așa ușor, nu? Boala lungă a Ion Iliescu nu înseamnă neapărat moartea sigură a poporului român. Numai încet și lent ca să fie cu învățătură de minte pentru români. Alte alternative în viață ar fi: Câțu, Orban, Ponta și alți penali pe care nu-i chiar iubim. Presupun că nu ne este dor de “whisky” Traian Băsescu pentru că oricum Constituția nu-i mai da dreptul să candideze pentru funcția de președinte și a devenit un fel de guru al politicii românești fără șuviță.

În această ipostază popor român “pleacă ai noștri vin ai voștri noi rămânem tot ca proștii”. Pentru aprofundarea problemelor politice românești citiți cu încredere operele lui Ion Luca Caragiale unde proștii săi sunt chiar deștepți în comparație cu ceea ce avem astăzi. “Cetățeanul turmentat” a rămas cu aceeași întrebare din opera “O scrisoare pierdută” și anume “Dar eu cu cine votez?”. Binenteles că exact ca în distinsa opera circula o scrisoare pierdută care este un material de șantaj din partea brațului stâng al băieților veseli cu ochii albaștri ai securității statului. În aceste condiții dacă președintele nereprezentiv pentru România, Klaus Johannis, va fi demis să ne așteptăm la cineva mult mai rău, mult mai incompetent și mai deservit structurilor secrete. Ca întotdeauna locuitorii din România au de ales între două rele și sunt nevoiți să aleagă pe răul cel mai mic posibil. Numai că nivelul răului a crescut constant întocmai ca prostia și complacerea locuitorilor. Vorba lui Constantin Tănase “Și cu asta ce-am făcut?” dacă demitem președintele. Cel puțin mai avem pe cine înjura că în rest trăim în țara lui “Scapă cine poate ” și a lui Papură Vodă coalizate.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: