Să nu ne fie frică!

Să nu ne fie frică de un stranut pe stradă. Să nu mai tremuram din cauza unei tuse publice. Nu ar trebui să ne mai ferim de un strâns de mână sau o îmbrățișare. Nici fuga de un sărut nu ar trebui să o avem. Să nu ne distantam de faptul că suntem oameni și prin urmare avem nevoia să socializam. Omul de când se știe pe acest Pământ tot ceva vorbește. Din naștere el gangureste, apoi silabiseste și după aceea spune ceea ce are a zice. Să nu ne fie teamă de un zâmbet sincer și poate inspiram pe alții să facă la fel. Oricum mai puțini mușchi folosim dacă zambim decât dacă ne incruntam. De teama de a mai râde haideți să nu ne chiar ferim. O glumă bună, o sotie sau altceva amuzant tot mai găsim pe undeva ascuns. Țării acesteia este tipic hazul de necaz așa că vă rog frumos acum haideți să facem iar la fel. Cu optimismul nostru tipic să mergem înainte împotriva bolii sau ce va mai fi din ea. Imprastierea voii bune și în timpuri de Covid nu costă chiar nimic. Așa că haideți să facem toți la fel. Să căutăm în fiecare zi măcar un lucru bun în viața ce o trăim. Întotdeauna începutul este mai greu, dar matematica ne spune că un lucru bun și un lucru bun fac două lucruri bune și încet, pe zi ce trece, nu va mai fi la fel. Și într-o zi ca oricare alta ne vom trezi ciudat că până și Covid a plecat de tot, dar noi ca oameni ai acestei țări zâmbind ne vom da seama că nu mai suntem chiar la fel. Poate totuși nu este chiar atât de departe acea zi așa că până la urmă nu mai avem ceva de pierdut. Eventual doar zile întregi fără să râdem sau măcar să zambim. Mai bine la bătrânețe să avem riduri zamberete și hazli decât frustrate des că în vremuri de Coronavirus nu am râs sau zâmbit defel…