Seara în care joacă echipa națională de fotbal


Ziua sau seara când joacă echipa națională de fotbal ar trebui să fie o sărbătoare pentru fiecare microbist. Cel puțin eu așa am crescut cu echipa națională pe care toți amatorii de fotbal o știau pe de rost. Mi e dor de un portar ca Stelea sau Prunea, ei dacă prindeai mingea aceea pe care scria semifinale, de un fundaș dreapta ca Dan Petrescu, de fundași centrali ca Gică Popescu, Prodan, Belodedici sau Mihali și de un fundaș stânga ca Selymes. Parcă și acum retrăiesc cursa lui Selymes din partida cu Argentina de la campionatul mondial din Statele Unite ale Americii din anul 1994. Suspin după o linie de mijloc cu Dorinel Munteanu, Lupescu sau marele Hagi. Noi copiii în spatele blocului toți voiam să fim Hagi. În față era Ilie Dumitrescu, magistral cu Argentina în același campionat mondial din anul 1994 și Raducioiu, atacantul meu preferat. Ca rezerve erau: Sabau, Lupu, Craioveanu, Lăcătuș, Badea, Constantin Barbu, Panduru și mulți alții excepționali. Doamne cum nu pot ei să vină să mai joace și să ne încânte privirea alimentându-ne sufletul. Cel puțin în anul 1994 la mondialul american nimeni nu dormea noaptea când ei jucau. Ei când ne gândim că au fost la 5 minute de o semifinală…Patru ani mai târziu am fost la campionatul mondial din Franța unde România învingea Columbia prin superbul gol al lui Adrian Ilie și Anglia prin golurile lui Viorel Moldovan și Dan Petrescu. Vopsiți blonzi au clacat în optimile de finală împotriva Croației din cauza unui 11 metri.

Din acel an 1998 România nu a mai fost prezentă la un campionat mondial de fotbal. Câți jucători nu au jucat de atunci și televizoarele au fost partenerele noastre la fiecare turneu. Avea dreptate Hagi când spunea că le vom face statuie pentru că generația sa a devenit de aur fără ca să obțină un trofeu. Au câștigat iubirea și entuziasmul unei țări întregi datorită talentului lor.

În seara aceasta dacă nu știam joacă echipa națională de fotbal o partidă decisivă cu Islanda pentru calificarea la barajul pentru Campionatul mondial din Qatar de anul viitor. Fără entuziasm și fără a cunoaște prea mulți jucători așteptând realist un nou eșec. Cel puțin ca și factor motivațional ar fi nevoie ca să le prezinte bucuria oamenilor pe stradă după victoriile naționalei generației de aur. Așa poate pun cel puțin 20 % suflet din cât puneau ei și dorință de victorie măcar aceleași procente și așa am putea obține victoria. În rest și în fotbal trăim din nostalgii ale unor vremuri trecute care nu se vor mai întoarce. Prezentul fotbalistic nu ne oferă prea multe speranțe pentru că sistemul din el nu este croit pentru performanță ci pentru “mica ciupeala”, iar așa nu se construiește nimic ci numai se distruge. Așa popor așa fotbal și așa conducere!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: