Ce învățăm din natură?


Natura reprezintă locul unde poți regăsi cel mai ușor alura divină. Te cuprinde liniștea, armonia bataii vântului. De câte ori o vizităm ne primește cu brațele deschise pentru a o cuprinde. Atunci când mergi pe munte ne spunem când urcăm crestele că nu mai putem, că vre. să ne oprim și nu o facem. Ca o himera scoate energii nebănuite din noi și ne doare și tot urcăm și ne este foame și urcăm mai departe. Și găsim râuri cu apă lină care doar ele deranjează liniștea discuției cu noi și tot urcăm energizati de apa cristalină. Întâlnim urme de vietăți care parcă ne urmăresc zbaterea și tot urcăm. Parcă ar dori sa ne aplaude și să ne încurajeze, dar au fost de prea multe ori atacate de oameni și se retrag aievea. Ne oprim hranindu-ne și admirând peisajul și parcă am mai vrea să urcăm, dar suntem în vârf deja și cerul este limita. Ne gândim că ea, natura dacă nu a fost respectată de oameni a rănit și distrus la rândul ei. Și ne luăm rucsacul și coborâm căci trebuie să ne întoarcem la oameni și parcă regretăm că nu putem rămâne acolo cu nevoile primare asemănătoare unui animal. Suntem oameni și trebuie sa ne întoarcem să facem bani ca să avem un minim de confort. Este noapte deja într-o gara pustie așteptând un tren care să ne ducă spre oameni, zgomot și stres. Ea, maria sa natura, plină de mister nocturn parcă pare mai înălțătoare și veghează asupra luminitelor venite dinspre case. Ne urcăm în tren și mulțumim naturii că ne a predat din nou o lecție pe care oamenii și școala nu ne învață. Să nu renunțăm, să respectăm,asigurarea liniștii în sufletul unui om, să ajutăm la nevoie și… numai contează căci deja am adormit și fierăstraie sau drujbe se vor duce din nou spre natură. Ea încet și sigur va dispărea. Ne-am trezit și suntem deja între oameni. Mult mai primitivi decât animalele. Nu degeaba se spune că divinitatea există în natură și din ce în ce mai puțin între oameni….

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: