Scrisoarea unei pisici fără casă


“Draga omule,
Daca ma vezi pe strada, nu ma alunga, nu ma lovi, te rog.
Sunt a nimanui, nu am casa, nu am masa, nu am un culcus al meu. De mica am trait pe strazi si nu stiu ce e aia iubire, nu stiu cum e sa mananci mancare calda, eu primesc numai resturi, sau caut prin gunoaie.
Cand e vremea, vin motanii si trag de mine, iar eu nu am ce face si ii las si apoi apar puisorii mei, nedoriti de altii, dar pe care ii apar cu pretul vietii.
Tu, omule, daca ma vezi in calea ta, sa stii ca si eu visez la casuta mea, la un culcus cald, la bobite si la mangaieri. Visez sa fiu curata, sa nu am purici sau viermisori, sau alte boli care ma macina, aici in strada.
Tu, omule, ia-ma acasa la tine, promit sa te iubesc si sa torc langa inima ta in fiecare seara. Ia si puisorii mei la tine, acum vine iarna si o sa moara de frig.
Omule, e grea viata in strada, cand esti mic si fara aparare, cand te alearga cainii si copiii. E greu sa supravietuiesti, cand nu ai pe nimeni care sa te apere.
Ia-ma acasa, OMULE!”

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: