Dacă s-ar trezi strămoșii noștri


Dacă s-ar trezi strămoșii noștri bravi din morți nu le-am putea zice prea multe. De s-ar trezi un ostean de al lui Mircea cel Bătrân, mort cu sabia în mână după multe lovituri, să-i spunem că ne-a învins o boală. Sa-i spunem noi lui Vlad Țepeș că nu mai respectăm nici legi și că avem tocmeală. Cati dintre noi ar sta drăguți și guralivi pe cea mai înaltă țeapă. Dacă Mihai Viteazul ar veni să ne vadă cum ne uităm la serialele cu turci și suntem mai mascați și dezbinati decât oricând ce i-am putea spune? Însuși un dorobant mort de pe metereze, printre mii de baionete, la Grivița sau Rahova i-am spus că suntem niște fricosi. Fugim ca iepurii de umbre văzute și mai ales nevăzute. Să-i povestim noi lui Alexandru Ioan Cuza că nu mai știm “Hora Unirii ” sau lui Carol cel dintâi că ne furara straini toți și că cei mai mari dintre tâlhari și hoți suntem noi oamenii de rând și dăm vina pe putere. De ar mai veni demn încă o dată un soldat mort în război să-i povestim românește, că tremuram din toate încheieturile noastre că un Covid mai blestemat ne va pune capăt nouă, oamenilor. Atunci haideți să ne ducem toți la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 să spunem piepturilor care au strigat “Unirea” că sunt ei niște proști și că noi votăm despărțirea. Fiecare în casa lui și pe parcela sa în versuri de manele și ceea ce vreți numai să fim noi pentru noi. Și dacă tot votați așa mai mergeți încă o dată, la un soldat plecat din a sa vatră ca noi să fim liberi că a murit degeaba că noi suntem mascați nu de o boală. Ea este vremelnică și trece și Dumnezeu să-i mai ajute pe cei suferinzi și să le mai dea și zile, ani și ce mai vor. Dar noi, locuitorii ai acestei țări, de boala rautatii și a letargiei când ne vom schimba? În veci pururea rece, dragi oameni avem în piept o inimă cât zece ca să trecem peste nevoi, așa este viața făcută, însă numai cu inima mai bună vom aduce viața înapoi. Și piară covizii cu toți și tot vor mai fi oameni, mai mulți decât credem acum…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: