După 32 de ani de democrație


După aproape 32 de ani de democrație dăm dovadă că suntem pe drumul cel bun. Construim democrația postdecembristă populară votand pe tovarășul Ilie Doroftei în Marea Adunare Națională a României. Mă scuzați de o eventuală confuzie, dar se numește Parlament. Clasa muncitoare, adică persoanele cu drept de vot, sunt chemați la urne, nu cele din urma incinerarii, să votăm pe distinsul candidat. Cel puțin sper că nu vom fi incinerati într-o plăcută și relaxată izolare a temnitei minții comuniste. Nostalgicii ar trebui să-și facă programare din timp la cozile pentru lapte, carne sau alte preparate sănătoase. Vom primi pe cartelă pâine și alte produse precum și curentul atât de necesar școlii online. Dacă ne luăm după sinistra ministerului educației, cercetării pe elevi și mai ales profesori dacă funcționează și mai ales inovarii, viitoarea tovarasa Monica Anisie, acest lucru nu ar fi o problemă pentru elevii care nu au curent pentru că se vor putea uita la televizor. Probabil înaintarea dotării elevilor cu tablete mai repede se va găsi un televizor cu lampă sau gaz. Persoanele pasionate de butelii vor putea să admire lipsa presiunii gazului, a inghetului apei calde și precum depășirea planurilor cincinale din fabricile și uzinele care nu mai sunt românești. Cum să nu îți fie dor de programul de două ore a vizitelor de lucru a tovarășilor, în cazul de față a lui Ilie Doroftei, pe plaiurile mioritice și mai ales dând indicații atât de prețioase padurarilor aproape șomeri. Așa că dragi concetățeni, viitori tovarăși, pregătiți secera și ciocanul pentru că vine salvatorul patriei socialiste, Ilie Doroftei. Sincer nu știu dacă este în legătură de rudenie cu boxiorul, Leonard Doroftei. Poate când își va face autocritica vom afla. Pentru a mă obișnui cu regimul lui Doroftei prefer să nu particip la vot pentru că în afara dansului candidează hoțul. Și eu tot un cetățean turmentat am rămas…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: