La mulți ani Liviu Rebreanu !


Astăzi avem o dorință de a ura un “La mulți ani ” cuiva născut în a douăzeci și a șaptea zi din luna noiembrie în urmă cu 136 de ani. Am vrea ca astăzi să ne amintim de sentimentul național și de zbaterea trădării neamului care se transformă într-o lupta interioara datorită obligației militare de a fi impotriva celor care au aceeași limbă sau origine și același trecut istoric. Împlinirea că am realizat o faptă care, chiar dacă ne duce la pieire, să fie conform credințelor noastre chiar dacă ajungem într-o “padure a spanzuratilor”. Dorința de a avea pământ și avere să nu ne facă să ne casatorim cu o Florica bogată, dar care nu ar fi pe placul inimii noastre. Iubirea să ne însoțească și, chiar dacă ar fi mai săracă, să alegem o Ana care este simplă și modestă. Să nu ne lăsăm influențați în aceste alegeri nici de voința părinților de inavutire și nici de vicisitudinile vremurilor. Toate acestea sunt pentru a nu intra intr-un “blestem al pământului și al iubirii “. Să admirăm și să deplangem soarta țăranilor care se luptă pentru pământ și care își cer drepturile lor împotriva unor arendasi hrapareti prezenți într-o “răscoală”. Iubirea să fie cu patos sau pasiune și să ne lansăm într-o horă a sentimentelor sincere și necondiționate de originea socială și dorința părinților ca într-o “ciuleandra”. Poate dacă am fi “amândoi ” și am fi și “jar” sau ne-am întoarce privirea mai des spre “craisorul munților” am deplânge că în prima zi a lunii septembrie a anului 1944 ai murit drag călător de povești și literatură dragă sufletului meu. Dacă nu ai fost Tu poate că nu aș fi pătruns atât de fermecat tainele literaturii române și nu aș fi fost interesat și de evenimentele istorice care o înconjoară.
Pentru toate acestea eu, un biet cititor al operelor tale, îți urez Liviu Rebreanu astăzi la mulți ani și tot ceea ce îți dorești tu acolo unde te afli pentru că știu că sufletul tău trăiește încă prin cărțile scrise de tine și de fiecare dată când cineva își amintește că astăzi ai fi împlinit 135 de ani. Poate că aceasta este unul dintre scopurile vieții și anume de a lăsa ceva în urma noastră atunci când nu vom mai fi. Până la urmă nimic nu poate fi mai durabil și mai prețios decât să lași o carte urmașilor tăi. Cu stimă și considerație pentru un mare scriitor și un călător peste veacuri! De la un umil și un modest admirator asternere de rânduri…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: