O dimineață din lumea covidiana


Dimineața pe răcoare sună goarna trezind toată suflarea dintr-un spațiu autentic zis și carpato-danubiano-pontic. Sub un zăngănit de tobe și în pas de defilare se trezește și poporul, evident cu masca pe bot. Începe de dimineață să-și iubească țărișoara, oamenii din aceste meleaguri și tot ceea ce mai există în ea. Turma tricoloră toată uită că astăzi și mâine își urăște țara lui precum și conducătorii sau alte lucruri proprii existenței lui de om. Astăzi însă nu este loc de ură ci numai de iubire care durează cât este lumină afară. De este cald pe afară poate este și o manifestare împotriva cui se poate de la guvernare poate. Jos cutare sau cutare este intonat în gând și în suflet și în simțire îmi iubesc țara o zi. În fruntea turmei protocolare și cu stegulețe tricolore purcede cel care înseamnă spre supunere oarbă față de căldura umană existentă. Este cel care are tot ceea are nevoie și viața sa este perfectă, gol de sentimente pure și de fericire întreagă. În ordinea patriotică și după remunerație se adună și restul de turmă care dacă era frig sta în casă. Legiutorii țării, darnici din fire, împart amenzi simple când la unul când la altă botniță patriotică care nu a respectat distanța socială de avere și de apropiere umană. În mass-media umblă știrea, exclusivă și chiar bombă, că avem un trecut istoric, glorios și de pus în ramă, că avem prezent feeric și un viitor superb. Astăzi chiar Covid vodă este și el patriot și a lăsat oamenii în pace fără a infesta pe semeni. Doar aroma de grătare și iahnia de fasole mai tulbură omenirea și un răsunet doar terestru de apropierea Revelionului politic din cizmulitele lustruite vesel de băieții deștepți cu ochii cei albaștri. Inspre seară aparatul cu Covid lansează în neștire filme de patriotism înalt despre Unirea aceea mare care a durat 22 de ani.
Un spectacol autentic pentru un popor frumos cu calități specifice unei școli online reduse la producerea cu folos a unei generații folositoare sistemului cel politic, României și dezvoltării sale prea puțin să nu zic deloc. Chiar noroc că avem încă ceva din pădurile vechi că avem nevoie mare de hârtie și de un pix ca să scriem celor care încă nu s-au mai născut cât de inteligenți suntem încă în anul care curge în aceste clipe. Avem toate de la viață noi, românii patrioți o zi pe an, dar puțină poate educație de a discerne separarea de o turmă care o ia valul de schimbare a lui conu Caragiale “de a se schimba pe ici, pe colo, prin locurile esențiale, dar de a rămâne la fel ” nu s-a realizat încă. Speranță încă mai există și depinde de noi să o și punem în practică sau să emigram care mai pot..Și așa a scris o oaie lipsită de patriotism și totuși iubitor al modelelor trecute din istorie..

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

One thought on “O dimineață din lumea covidiana

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: