1 decembrie Anno Domine


Pornind în drumul urărilor de dimineață de “La mulți ani ” mulți români, neștiind ce se sărbătorește astăzi, au tăiat porcul. Mai mult de pe listă întreg porcul și s-au mulțumit cu grăsimea cumpărată de la hypermarket, dacă au avut certificat verde și topită de gospodine. Sălile de fitness în această zi din păcate au fost închise și astfel nu și-au găsit menirea. Clopotele începând să bată din instinctul de sărbătoare au adunat oamenii costumați în “Trei culori cunosc pe nume/ce le țin sfânt odor/ sunt culori de un vechi renume/ amintind de un vechi popor. ” Să nu ne închipuim că ne-am întors cumva în perioada socialistă pentru că până la versurile “comunistei ere” și a “României socialiste ” sunt doar trei strofe și ele au fost cântate în suflet. Binenteles în pas de defilare cu diferența prezenței preotului și a binecuvântării poporului român. Din acel moment răsună din mii de tastaturi “La mult ani români ” sau “La mulți ani România ” și unii cetățeni au reînceput umblatul cu capra, sculptată la sală și siliconata.

Revenind la expresia “La mulți ani ” reafirmăm ideea existenței în acte a României din anul 1862. Corect ar fi să adresăm ca omagiu “la mulți ani ” lui Decebal și Traian, lui Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, regelui Ferdinand și reginei Maria și a milioanelor de soldați participanți la războaiele de apărare a țării.

În zilele noastre ar trebui să urăm “La mulți ani ” românilor cu expresiile “ca la noi la nimeni ” , “Trăim în România și ne ocupă tot timpul ” , “M..e oricine ” , “Vreau o țară ca afară ” , “Cât mai costă să emigrez?” , “Jos cutare!” sau “M-am săturat de România “. Oricum de mâine revenim la Johannis al nostru cel de toate zilele, la măștile noastre obișnuite și la conflictele pline de orgoliu și atotcunoaștere a orice despre oricine din lumea aceasta dintre vaccinați și nevaccinati. În rest mai rezistăm cumva câteva ore cu elanul de naționalism. Până atunci să trăim bine în România lucrului aproape bine făcut!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: