Soarele și Luna


Când Soarele si Luna s-au întâlnit pentru prima dată, s-au îndrăgostit nebuneste. Si din acel moment au inceput sa traiasca o mare poveste de dragoste.
Dar pentru că mulți erau împotriva iubirii lor, Dumnezeu a hotarat așa:
Soarele va lumina Ziua și Luna va lumina Noaptea. Astfel, Soarele și Luna au fost obligați sa trăiască separat.
Ei s-au intristrat foarte tare cand si-au dat seama că nu se vor mai intalni niciodata. Luna era din ce în ce mai tristă. Chiar dacă Dumnezeu îi dăruise strălucire și puterea de a lumina întunericul nopții, era singuratica. Soarele, chiar dacă câștigase titlul de “Regele Astrelor” nu era nici el fericit.
Dumnezeu îi privea si le vedea nefericirea. Într-o zi i-a chemat din nou la el si le-a spus:

  • LUNA, tu luminezi noptile intunecate. Îți voi da puterea de a încânta îndrăgostiții si vei fi protagonista eternă a poeziilor. Așa, vei simți și tu dragostea.
  • SOARE , tu vei fi cel mai important astru, vei lumina pământul întreaga zi, vei încălzi cu razele tale oamenii și plantele. Simpla ta prezența va face oamenii fericiți și va aduce viața pe pământ. Așa, vei simți și tu iubirea.
    Cu toate astea, Luna era din ce in ce mai tristă și înfricoșata de teribilul lor destin. Lacrimi amare curgeau în fiecare zi pe obrazul ei.
    Chiar dacă nu o vedea, Soarele simțea cât este Luna de nefericită. Și a plecat din nou Soarele la Dumnezeu să-i ceară o favoare:
  • Doamne, Luna este mult mai fragilă decat mine si nu suportă singuratatea. Tu, în mare ta marinimie, nu ai putea să o ajuți cumva?
    Și atunci Dumnezeu, în imensa lui bunatate a creat stelele pentru a-i ține companie și a-i fi tovarășe Lunii.
    Luna de cate ori era tristă vorbea cu stelele. Ele incercau să-i aline supărarea și dorul. Dar de prea puține ori reușeau să o consoleze.
    Ei trăiau în continuare separați. Soarele poza că este fericit, Luna nu putea încă să-și ascundă tristețea.
    Se spune că, Dumnezeu i-a spus Lunii, că trebuie să fie întotdeauna plină și luminoasă. Dar din pricina supărării nu prea reușea. În scurtele momente cât era mai fericită ea era Plină. În rest, era rece si mai lipsită de strălucire.
    Și tristețea lor creștea si creștea.
    Atunci Dumnezeu s-a gândit să le inslesneasca și lor câteva momente în care sa se vadă unul pe altul. Și așa, a creat Eclipsa. Se spune că atunci când se întâlnesc, strălucirea lor este atat de mare încât nu este bine să ne uităm la cer pentru că putem orbi de la atâta dragoste.
    Repostare, net!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: