Boala din junglă


În junglă precum știm viața este destul de dură. Întotdeauna supraviețuiește cel mai puternic, dar și cel mai inteligent. Viața era neperturbata urmându-și cursul firesc până când într-o zi a izbucnit o boală. Maladia afecta toate speciile, de la insecte, la animale sau păsări. Prima dată au încercat speciile ca să păstreze o distanță una față de cealaltă, însă nu a funcționat. După aceea au descoperit un leac care pentru o perioadă a ținut departe maladia, însă iar a revenit. În acele momente au decis ca fiecare specie din junglă, în condițiile de pace, să trimită câte un reprezentant al ei pentru o mare adunare.

După trei zile și trei nopți deja asistăm la adunarea speciilor. La începutul adunării fiecare specie vorbea pe limba ei și nimeni nu înțelegea nimic. Leul, ieșind în fața, a făcut liniște și le-a cerut ca fiecare să-și spună punctul de vedere. A ieșit un haos și mai mare. Chiar unii considerau că boala este o conspirație a oamenilor pentru a le omorâ. Altele credeau că boala nu există și că sunt animale care au creat boala și leacul întocmai pentru a le devora pe celelalte animale. Din nou leul a ieșit în fața și a luat vorbele “Dragi specii, ne aflăm în fața unei boli care ne omoară pe fiecare dintre noi și este nevoie ca să ne protejăm. Până acum am luat toate măsurile de siguranță și în momentul în care se face seară tot mor semeni de a-i noștri. Trebuie să luăm măsuri concrete. ” Toate aprobasera în cor, însă maimuța tot considera că este o conspirație împotriva tuturor speciilor. Tigrul a cerut ca să fie ascultat “Dragi viețuitoare această boală ne-a fost trimisă întocmai pentru ca să ne unească și nu să ne dezbine. Înseamnă că ceva în existența noastră am făcut greșit și este nevoie ca să corectăm. ” Atunci au decis ca fiecare prădător să-și injumatateasca hrana zilnică, însă a crescut din nou numărul bolnavilor și al morților. Ca să nu mai spunem că erau dintre prădători care mureau de foame, iar alții mâncau așa cum mâncau de obicei. Au decis atunci, într-o adunare a speciilor, ca hrana să fie din nou înjumătățita. Binenteles că povestea s-a repetat și au ajuns să moară și de foame, în schimb alte specii se lefaiau în mâncare și chiar vindeau hrana aflată în surplus în schimbul unor noi teritorii de vânat.

Nemaistiind ce să facă speciile s-au adunat încă o dată. Fiecare și-a spus părerea și nu au ajuns nici cum să cada de acord. În cele din urmă leul și-a chemat leoaica și fiecare specie femelele pentru a cuvânta și ele. Haosul a devenit și mai mare și când erau pe cale ca să se devoreze a ieșit în față o antilopa și a spus “Dragi specii, liniștiți-vă până nu ajungem ca să ne omorâm între noi. Până acum am participat la toate adunările speciilor și am auzit părerea fiecăreia dintre voi. În schimb nimeni nu s-a întrebat motivul pentru care speciile mor seara sau noaptea. Eu cred că în acele momente se declanșează ceva în noi care ajunge care să ne devoreze și chiar să ne paralizeze. De la cel mai mic la cel mai mare experimentam așa ceva și anume Frica. Prădătorului îi este frică de momentul în care nu va prinde victima și seara sau noaptea crește acest sentiment al său. Potențiala victimă este paralizată de momentul în care va fi atacată și pentru că seara sau noaptea vizibilitatea nu este la fel ca ziua crește frica de a muri. De fapt ne omoară frica nu altă boală. Până la urmă aceasta este legea junglei din moși strămoși: supraviețuiește cel mai puternic și să acceptăm inevitabilul oricând va veni el. Oricum nu ne putem opune destinului. ” Toate celelalte specii încuviințara și încă din următoarea seară sau noapte a început ca să scadă numărul bolnavilor sau al morților de cumplita boală.

Chiar după câteva zile ajunseseră să nu mai moară nimeni din cauza bolii și viața din junglă își reluase obișnuitul curs al existenței ei. Sfârșit!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: