Hai la munte!


Haideți în locul unde ne testăm rezistența fizică și spirituală. De cele mai multe ori trecem peste orice barieră, vicisitudine a timpului sau durere pentru a ajunge în vârful muntelui. Este spațiul unde credem că vom cuceri muntele și de fapt ne cucerește el de fiecare dată. Nu vom avea o conexiune de internet, dar vom avea o legătură mai profundă și de nestramutat. Vom intra în legătură cu fiecare petic de pământ pe care-l vom străbate, cu fiecare frunză pe lângă care vom trece și cu fiecare adiere de vânt care ne înfiora ca să urcăm mai sus și tot mai sus. Cu fiecare pas vom avea impresia că vom avea spectatori care ne urmăresc, sperăm din depărtare și care mirosind calitatea sufletului nostru ne vor permite ca să intram în casa lor.

În momentele de popas este nevoie ca să ne comportam mai mult ca animalele pentru a strânge gunoaiele și a le duce în lumea bipezilor la un coș de gunoi. Respectând natura ne va acorda și ea atenție, având grijă de noi în întreaga noastră aventură. Mai ales că va fi cu noi în momentul împlinirii ajungerii în vârful muntelui. Atunci vom avea impresia că am cucerit lumea și de fapt ne reunim spiritual și energetic cu muntele. Pe drumul de coborâre ne vom simți ușurați fiind purtați ca un fulg de picioarele noastre obosite, dar mulțumite și recunoscătoare. Oh! Cât de trist este momentul în care am ajuns la poalele muntelui pentru că trebuie să ne despărțim el. Așa cum știm și noi așa știe și muntele că este doar un “la revedere” pentru că o dată gustata magia muntelui ne va chema de fiecare dată să ne întâlnim pentru a ne provoca iar și iar.

Pentru toate aceste senzații montane și pentru fiecare ocazie pe care mi-ai acordat-o de a ne împrieteni Măria ta Munte îți urez la mulți ani! Până data viitoare când ne vom revedea promit să nu mai întârzi atât de mult și să laud măreția ta pe oriunde mă vor purta pașii.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: