Nu sunt ce par a fi de Ion Minulescu


Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni –
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni –
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
“Oltule… râu blestemat…
Ce vii aşa turburat”…
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el…
Şi cum – mi-e martor Dumnezeu –
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!…

Pe mine, însă –
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani

Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la… culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde –
Oricât ar fi de turbure –
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!…

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia –
Pahar străin!…
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost –
Un nou crucificat –
În vecii vecilor… Amin!…

Poezia “Nu sunt ce par a fi ” scrisă de Ion Minulescu reprezintă una dintre poeziile mele preferate. Prezintă regretele poetului că experiența acumulată în prezent nu l-a însoțit și înainte de momentul actual. De asemenea scoate în evidență ideea poetică conform căreia vrem să părem ceva în ochii celorlalți și practic această imagine este regretata că nu a ajuns mai devreme în ochii privitorilor. În același timp poetul se întoarce la viața de petrecere prezentă în viața sa în trecut sau pare să fi fost parte a existenței sale. Iubirea este atribuită pasiunii înflăcărate care poate să ducă la nedistingerea realității. Oricum toate trăirile și evenimentele sale au contribuit la ceea ce este în prezent având și senzații de mulțumire și apreciere a eu-lui. Nu în ultimul rând face referire și la partea sa religioasă care desăvârșește clipa actuală și fiind plină de optimism cu privire la viitor. Făcând referire la marginea râului Olt unde își va găsi odihna veșnică, dar condiționată de un simbol al avuției și al străinătății. Putând astfel să plătească pentru faptele sale negative aduce și un sentiment de împăcare cu viața și cu soarta sa. Imprima și ideea testamentului scris la finalul unei vieți plină de experiență și capabilă de lasare a unei moșteniri acumulate încă din viața activă și plină de sentimente.

Toate acestea scrise și nu numai contribuie la o poezie complexă prin mijloacele artistice folosite și elementele de stil și creație. Ion Minulescu se înscrie într-un șir retrans al unor poeți nepereche prin sensibilitatea dezvoltată și originalitatea transmisă celor care se bucură de poeziile sale. Din toate aceste considerente poate să fie așezat pe un soclu al poeziei românești alături de poeți ca Mihai Eminescu, Nichita Stănescu și mai nou Marin Sorescu.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: