Într-o iarnă friguroasă ,un copil a avut ideea să așeze trei bulgări mari de zăpadă unul peste celălalt în grădina din spatele casei.In joacă i a pus bulgarului mai mic ochi din cărbune și nas dintr-un morcov. Pe inserat copilul a intrat în casă.
Zâna Iarna care colinda lumea s a gândit să i dea
viață. Când s a așternut liniștea din pădure două căprioare au coborât și au început să scormonească zăpada în căutare de mâncare.Omul cel alb s a gândit să le ofere nasul său cel roșu. Cât a fost noaptea de lungă ,omul de nea a făcut cadouri celor din jur.
Pentru bunătatea lui, Zâna Iarna s a gândit să i ofere un dar special: dragostea tuturor copiilor.
La sfârșitul secolului al XV-LEA ,Intr o biografie a lui Michelangelo se vorbea și despre oamenii de zăpadă ,iar mai târziu însuși Shakespeare aduce in discuție aceste personaje in piesa de teatru Richard al II-lea.
S a aflat că, începând din anii 1800,omul de zăpadă a început să semnifice elemente pozitive ale anotimpului rece , devenind astăzi un simbol al iernii ,dar și a celebrelor și așteptate vacanțe de iarnă.
Lumea lui Ovi 