Comunismul- o dezbatere pro și contra


În ceea ce priveşte partea politică și socială, în România zilele noastre este de a compara calitatea celor două părți cu ceea ce a fost în trecut. În acest sens termenul de comparație pentru zilele noastre este viața politică și socială din comunism. Totuși nu avem intenția de a ne propune ca să comparăm liderii politici din anul 2021 cu aceia din 1989. Credem că mai relevant ar fi ca să evidențiem comunismul prin vremurile trăite efectiv și nu din poveștile altor oameni spuse sau scrise în cărți. Vom lua ca exemplu un băiețel în vârstă de opt ani și cinci luni, ani și luni împlinite în luna decembrie a anului 1989. Demersul nu are intenția de a spune un adevăr impus și de necombatut de alte persoane mai pricepute ci doar de a exprima un punct de vedere asupra perioadei respective.

Cunoaștem faptul că în momentul în care avem opt ani și luni ne regăsim în cadrul școlii primare. Începută de pe clasa întâi, într-un sistem de învățământ plin de rigurozitate și disciplină și cu “toraiala ” de rigurozitate a unui cadru didactic bine pregătit și chiar dedicat meseriei. Deja băiețelul devenise pionier în locul istoric numit Oarba de Mureș și a cărui costum era purtat în cadrul ocaziilor mai deosebite de la școală. În restul zilelor se purta uniformă școlară cu numărul matricol cusut pe sacoul școlar și cu controlul încă de la poarta școlii de către alți elevi asupra posesiei carnetului de elev.

În afara timpului școlar și după pregătirea temelor pentru următoarea zi de școală din ziua de luni până sâmbătă inclusiv participa la transportarea deșeurilor de hârtie în locurile special amenajate sau a sticlelor goale, amândouă vândute contra cost. De asemenea participa și la cumpărăturile de alimentară unde erau cozi interminabile unde produsele, lapte, salamul în valoare de 44 de lei, parizer sau altele, se terminau de obicei când mai erau trei sau patru persoane la rând. Reprezenta un enorm avantaj cunoașterea unei persoane care lucra la alimentară în momentul în care intra marfa. Cozile se regăseau și la doctor, la comercializarea laptelui sau în orice alt loc al vieții. În cadrul casei, în special în perioada iernii, se păstra temperatura de afară. Caloriferele erau reci în perioada iernii la fel ca și programul stabilit pe ore a furnizării apei calde. Pentru a nu menționa că și curentul electric “se lua” în mod frecvent în perioada serii, iar învățarea lecțiilor se realiza cu ajutorul lumânărilor. În momentul în care era furnizat curentul electric programul de la televiziune, un singur program de televiziune, cuprindea în timpul săptămânii timp de două ore cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu și vizitele sale de lucru precum și ororile lumii capitaliste. La sfârșitul săptămânii era difuzat filmul de desen animat “Bambi” timp de trei minute, iar în decursul serii unul dintre filmele de activitate agricolă sau muncitoreasca din cadrul lumii comuniste. Mai rar erau prezentate filme istorice binenteles românești. Cu ocazia Crăciunului aștepta cadourile sau pachetele primite de părinții săi de la fabrica sau mai bine zis de la Moș Gerila. Menționarea controlului populației prin ascultarea telefoanelor fixe, ascultarea postului de radio “Europa Liberă ” sau obstructionarea drepturilor omului pentru persoanelor care induceau cea mai mică formă de opoziție din partea Securității precum și aprobarea numai în condiții extraordinare a trecerii frontiere, se producea de multe ori în mod fraudulos, sunt aspecte deosebit de importante ale perioadei respective.

Putem afirma că toată lumea lucra de obicei în coloși economici care produceau ori pentru uz intern sau de obicei pentru țările din cadrul blocului comunist. Nerentabilitatea lor a fost plătită cu vârf și îndesat după anul 1989 când nefăcand față economiei de piață ori au fost jefuite ori au fost închise. Binenteles că era nevoie ca să fie retehnologizate și poate puteau să devină funcționale la o scara mai redusă dacă ar fi fost interesul economic și social. Prețul faptului că “toată lumea lucra” în cadrul regimului comunist a fost plătit ulterior perioadei comuniste. Nu în ultimul rând viața de descurcăreți comunistă a dus la falimentul unei țări din toate punctele de vedere mai ales moral și intelectual.

Anii de școală comunistă producea și persoane bine pregătite pentru domeniul lor activitate datorită perioadei de practică inițiată din timpul școlii. Punându-se accent și pe competență școala nu era absolvita decât prin munca asidua diferentiind clasele sociale și în funcție de gradul superior al școlii absolvite. Pentru a nu menționa că universitățile fiind rare produceau deseori persoane bine pregătite pentru domeniul lor de activitate. Calitatea bazată pe competență era orientată și în restul domeniilor de activitate, dar se realiza în gândirea, care era deja înapoiata, comunistă.

În concluzie putem afirma două aspecte și anume că nefiind nici un regim politic ideal că ceea ce oamenii nu aveau în comunism au în zilele noastre. Ceea ce le lipsește în prezent exista în comunism. Totuși ca să ajungem ca mulți oameni în perioada actuală să regrete perioada ceaușista vorbește negativ mai mult despre perioada actuală decât despre comunism. Ca după 32 de ani de pseudodemocratie și așa zis economie de piață, economia românească fiind în mare parte în proprietatea străinilor, să discutăm și de metode dictatoriale spune negativ nu numai despre clasa politică, dar și despre noi ca indivizi. Nu am fost în stare ca în toată această perioadă să creem o opinie publică puternică opusă abuzurilor clasei politice ceea ce ne discreditează mai mult decât pe partea politică. Mai mult luând în considerare că mare parte din elitele țării au plecat sau sunt pe cale să plece în afară țării putem să ne punem multe semne de întrebare asupra societății românești. Dacă sistemul de P.C.R. (pile, cunoștințe și relații) moștenit din comunism pe lângă numirile politice inclusiv a unei femei de serviciu din cadrul unei școli sau primării deja putem afirma că într-adevăr nu ne pricepem la democrație cum nu ne-am priceput nici la comunism. De vină nu sunt nici rușii și nici occidentalii sau americanii ci numai NOI. Cel puțin să sperăm la un moment zero al României cândva într-un moment nu chiar atât de îndepărtat. La restul lucrurilor toată lumea se pricepe în teorie, dar când vine vorba de practică suntem repetenți. Cam aceștia suntem și tot așa mergem înainte!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: