O poveste de Crăciun


Vorbele înțelepte tradiționale spun că este recomandabil ca seara de Ajun de Crăciun să fie întâmpinată cu bradul împodobit cu globuri, betelie, instalații electrice frumos luminate sau alte ornamente specifice.

Ceea ce nu spune este că în prima noapte de Crăciun după ce oamenii se duc la colindat sau ajung la culcare și se lasă liniștea toate ornamentele de pe bradul de Crăciun prind ochii și glas. Nu vorbesc pentru înțelesul și auzul uman pentru că acestea nu pot să cuprindă vorbele lor. Povestesc fiecare despre oamenii din casă și mai ales despre calitatea sufletului celor din casă. Ornamentele care sunt refolosite sunt acelea care cunosc cel mai bine interiorul uman mai ales că l-au observat în decursul anului. Acelea mai noi sunt mai fidele observatoare, dar mai înțelepte pentru că ele cunosc oamenii mai mult în general. Ornamentele mai vechi cunosc sinceritatea sau lipsa ei datorită gesturilor și mai ales privirea oamenilor atunci când sunt singuri. Acelea mai noi cunosc oamenii care în preajma altor oameni sunt într-un anume fel, iar când sunt singuri sunt diferiți. Toate acestea sunt auzite de bradul pe care sunt ornamentele și sunt susținute în mod înțelept mai ales că el este cunoscător și al naturii, al celor văzute și celor nevăzute. Să nu ne închipuim însă că povestea durează foarte mult ci suficient timp cât să fie informați atât Moș Crăciun cât și Dumnezeu. Ei decid în funcție de ceea ce văd și în timpul anului și de ceea ce aud de la ornamente și de la brad viitorul oamenilor din casă. Cunoscând și ceea ce simt oamenii și sufletul lor și de cât de puternici sunt stabilesc și probele, mai grele sau mai ușoare, prin care vor trece în viața lor care urmează. De asemenea stabilesc și soarta oamenilor cu toate întâmplările ei bune și mai puțin bune.

Așa că oricât de frumos impodobit brad am avea atât din interior cât și de Sus se va vedea calitatea sufletului și a gândurilor noastre. Dacă se întâmplă ca oamenii să nu-și cumpere brad în prima noapte de Crăciun vor vorbi plantele din casa oamenilor. Poate așa ne explicăm într-un fel magia trăirilor noastre în perioada Crăciunului. Sfârșit!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: