19 decembrie 1989 – Prima oază de libertate


Prima fabrică din Timişoara unde muncitorii au refuzat să mai lucreze a fost Electrobanat (ELBA). Generalul Ştefan Guşă se deplasează personal să discute cu oamenii.

În dimineaţa zilei de 19 decembrie, muncitorii de la fabrica ELBA refuză să mai intre în secţii. Oamenii nu vorbesc decât despre evenimentele care au avut loc zilele trecute, se vorbeşte despre masacrele comise de forţele de ordine, aproape fiecare timişorean cunoştea pe cineva care a luat parte la Revoluţie.

În aceste condiţii, muncitorii de la ELBA au declanşat greva generală. În zonă apar mai multe unităţi militare care vor încerca să împiedice ieşirea muncitorilor. Poarta fabricii este încuiată. Primul secretar al judeţului, Radu Bălan, se deplasează la fabrică pentru a discuta cu oamenii. Acolo ajunge şi primarul Petru Moţ. Oamenii cer îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi scoaterea Armatei din oraş. De asemenea, protestatarii le reproşează oficialilor uciderea oamenilor în Timişoara.

Un grup de aproximativ 15 muncitori încep să strige „Jos Ceauşescu”. În ajutorul lui Radu Bălan şi Petru Moţ vine şi generalul Ştefan Guşă, care îşi face apariţia în fabrică cu câţiva militari. Generalul este apostrofat de muncitori. Situaţia a fost foarte tensionată.

La intrarea în fabrica ELBA, dinspre Piaţa Traian, la prânz, s-a deschis focul dinspre un transportor amfibiu blindat. Au fost împuşcate mortal Irina Edita Reiter, Veronica Curic, iar Liana Metea şi Iosif Şerban au fost răniţi.

Muncitorii din mai multe platforme industriale au încercat să plece în grup spre centrul oraşului, însă nu au fost lăsaţi.

Jurnalul acţiunilor operative ale M.I. consemnează:

„19.12.1989. Ora 15.00. D6 alungat de muncitorii de la Electrotimiş, trimis de dispeceratul miliţiei la Comandament.

„19.12.1989. Ora 19.00. Cpt. Grui comunică că la Electrotimiş situaţia s-a calmat. După focul de avertisment, muncitorii au în secţii şi discută cu ei tov.Rujoi”.

Au fost rănite prin împuşcare două victime. Maestrul militar grănicer Mitică Miron şi plutonierul de miliţie Traian Laza, ambii din Dispozitivul M.I. de la Spitalul Judeţean s-au deplasat, la ordin, în sensul giratoriu de pe Calea Buziaşului pentru a împrăştia demonstranţii în după-amiaza zilei de 19 decembrie. Şeful dispozitivului a fost maiorul de miliţie Iosif Veverca, acesta trăgând mai multe rafale de pistol automat, pentru a-i avertiza pe manifestanţi.

În jurnalul Diviziei mecanizate se consemnează:

„19.12.1989. Ora 16.30. la IAEM s-a adunat mulţimea şi se îndreaptă spre centru. La ordin, Regimentul de tancuri pregăteşte trei camioane să intervină plus trei TAB-uri. Ora 16.45. Cele trei camioane plus trei TAB-uri să plece pe Calea Buziaşului să blocheze trecerea spre centru…”.

Armata a avut dispozitive la Emiţătorul Radio, Uzina Textilă, Uzina de Apă, Uzina Electrică, Fabrica de pâine, intreprinderea Electrotimiş, IAEM, ELBA. De asemenea, Armata controla toate zonele importante ale oraşului.

De abia a doua zi, peste 2.500 de muncitori de la UMT dau alte bătăi de cap autorităţilor. Radu Bălan şi Cornel Pacoste, alături de ministrul Construcţiilor de maşini, Eugen Rădulescu, se deplasează la uzina de la Pădurea Verde.

Muncitorii aveau atât revendicări sociale cât şi politice. Au cerut şi înlăturarea lui Ceauşescu. Oamenii strigau „Libertate!” şi „Jos Ceauşescu!”.

Era momentul în care cu toţii au realizat că nu mai există cale de întoarcere. Bălan îşi schimbă radical comportamentul şi e dispus să treacă în tabăra revoluţionarilor.

Au continuat să se audă pe 19 decembrie focuri de arme în tot oraşul. Împotriva oamenilor s-a deschis focul şi din mai multe maşini neinscripţionate.

Au fost împuşcate mortal sau rănite persoane în Piaţa Operei, Piaţa Traian, Podul Decebal, Bulevardul 23 August, Calea Lipovei, Calea Aradului şi Calea Buziaşului. Se vorbeşte despre un ARO al Ministerului de Interne, care circulă în tot oraşul şi din care se trage. ARO-ul şi-a făcut apariţia în mai multe zone ale oraşului, la Podului Decebal, în Piaţa Maria şi în Piaţa Traian. Din mărturiile martorilor, cei din ARO, îmbrăcaţi în salopete ale gărzilor patriotice, ridicau manifestanţi şi îi duceau în arestul miliţiei judeţene. Cei care au tras au rămas neidentificaţi. Se pare însă că era vorba de un echipaj al Unităţii Speciale de Luptă Antiterostistă, pentru că numai ei aveau în dotare acest tip de ARO, blindat.

Sursa : Adevarul.ro

emaramures.ro

Alex Mihai Stoenescu- Istoria loviturilor de stat din România: Revoluția din anul 1989

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: