Sfârșitul Ceaușeștilor


Revolta împotriva regimului lui Ceaușescu a început la jumătatea lunii decembrie a anului 1989 în orașul Timișoara, dar a fost înfrântă violent la ordinele dictatorului. Totuși în zilele 17 până în 19 decembrie revoluționarii au avut iluzia că au înfrânt comunismul declarând orașul de pe Bega în ziua de 20 decembrie oraș liber. Demonstrațiile anticomoniste aveau să se răspândească în toată țara, culminând cu sute de mii de manifestații la București, în urma unui discurs atent gestionat al lui Ceaușescu, printre fluierături și înjurături, dar în cele din urmă greșit, din ziua de 21 decembrie a anului 1989.

Fuga și arestul Ceaușeștilor

22 decembrie 1989, ora 12:09, Nicolae şi Elena Ceauşescu, împreună cu Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi doi ofițeri de la Direcția a V-a a Securității, au fugit cu un elicopter de pe acoperișul CC al PCR, pilotat de Vasile Maluțan.

S-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:21, după care, la 12:47, aceștia au decolat spre Târgoviște. În apropiere de Boteni (lângă șoseaua București-Târgoviște), armata a solicitat elicopterului să aterizeze, iar aceștia l-a abandonat (13:30), căruia i s-a cerut să aterizeze de către armată. Ofițerii de securitate au oprit mașina doctorului Nicolae Deca, căruia Tovarășul i-a zis: „A fost lovitură de stat, organizez rezistența la Târgoviște”, potrivit Wikipedia.

Ajunși în comuna Văcărești, doctorul Deca a spus are probleme tehnice cu mașina, iar Nicolae și Elena Ceaușescu, alături de unul dintre ofițeri și-au continuat drumul (ora 14:15) cu mașina unui alt om găsit pe drum, Nicolae Petrișor. S-au oprit întâi la Fabrica de Oțeluri Speciale din Târgoviște, apoi (la ora 15) la Centrul pentru Protecția Plantelor, la aproximativ cinci km de Târgoviște.

Aici au fost preluați de milițienii mr. Ion Enache, sergentul major Constantin Paisie și șoferul plutonier Andrei Osman (ora 15:30), după care au mers către sediul miliției din oraș. Cum acesta fusese ocupat de revoluționari între timp, ei au fugit spre localitatea Rățoaia. S-au ascuns lângă o pădure până la lăsarea întunericului, după care au revenit la sediul Miliției Județene (ora 17:50). Aici, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii lui Ilie Știrbescu.

Execuția soților Ceaușescu
Au fost duși la garnizoana din Târgoviște
La ora 18:10, soții Ceaușescu au fost escortați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM 01417). Comandantul garnizoanei, Andrei Kemenici, a vorbit acum ceva timp, într-un interviu pentru ziarul Jurnalul Național, despre acele întâmplări:

„M-am dus la ei cam la o oră după ce au fost aduși în unitate. M-am prezentat și m-au întrebat cui mă subordonez.

– Comandantului armatei.

– Și mai cui?

– Ministrului Apărării Naționale

– Care ministru?

– Păi tovarășe Ceaușescu, nici eu nu mai știu, la gălăgia care e în București…

I-am spus că în documentele mele scrie că atunci când ministrul Apărării Naționale nu poate să-și exercite funcțiile, locul i-l ia șeful Marelui Stat Major, care era generalul Gușă.

– Cum mă, ăla pe care l-am trimis la Timișoara și nu a rezolvat problema?! Ăla e cu rușii.

– Așa scriu actele, dar eu nu am vorbit cu el deloc.

– Și cu cine ai vorbit?

– Vă informez că ordinele care se dau comandanților de armată sunt date de generalul Militaru.

Ceaușescu a zis că ăsta-i spion sovietic, e KGB-ist, că l-a scos afară din armată.

– Mie mi s-a spus de generalul Militaru că toate problemele dumneavoastră (nu mai știu exact cum m-am adresat atunci) vor fi soluționate de generalul Stănculescu.

Atunci, Ceaușescu și-a pus mâna pe mâna mea și a zis:

– Să știi că ăsta e ministrul tău! Eu, azi-dimineață la 10:00, l-am numit în locul lui Milea, care a trădat. E bine, numai ordinele lui să le asculți.

Și s-a bucurat mult când a auzit că eu execut ordinele lui Stănculescu.”, a povestit Andrei Kemenici.

Unitatea militară a fost amenințată prin telefon că va fi atacată. Situația era foarte încordată, soții Ceaușescu fiind urcați de două ori chiar și într-un TAB pentru a asigura apărarea lor și a preveni eliberarea.

Procesul soților Ceaușescu
Pe 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, s-a constituit Tribunalul Militar Excepțional. Cum paranoia era la cote maxime, decretul a fost scris de mână într-un WC al Ministerului Apărării Naționale. Potrivit unui documentar BBC, Ion Iliescu nu ar fi vrut ca soții Ceaușescu să fie executați, însă generalul Victor Atanasie Stănculescu a amenințat că în caz contrar armata nu va colabora cu Consiliul Frontului Salvării Naționale. În cele din urmă, Iliescu a cedat.

Completul de judecată al Tribunalului militar, proclamat drept „tribunal al poporului” era alcătuit din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari: căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Plutonierul-major Jan Tănase era grefier.

Procurorul militar Dan Voinea reprezenta acuzarea, iar apărarea era asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Aceștia au sosit la Târgoviște cu cinci elicoptere, într-unul regăsindu-se cele două prelate verzi în care au fost băgate cadavrele soților Ceaușescu.

Procesul a început pe 25 decembrie, ora 13:20, și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște. Potrivit dosarului întocmit de procurorul-maior Dan Voinea, acuzațiile erau următoarele:

Genocid – peste 60.000 de victime
Subminarea puterii de stat prin organizarea unor acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe
Subminarea economiei naţionale.
Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.
Aceste acuzații nu au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori, alături de menționarea descrierilor făcute de presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști celor doi. Avocații i-au acuzat și ei în loc să îi apere. Dictatorul a constestat de la început procesul din punct de vedere juridic și nu politic. A fost lucid până în ultima clipă. Din punct de vedere juridic, în „procesul Ceaușescu” s-au încălcat multe norme procesuale legale.

Execuția soților Ceaușescu
Execuția soților Ceaușescu. Ce și-au spus înainte de moarte
Sentința de condamnare la moarte s-a dat la ora 14:45. Cu toate că admirea recurs, a fost executată maxim 10 minute mai târziu,  în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Unul din avocați a motivat atunci că, din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așadar decizia trebuia să devină definitivă.

În ultimele sale clipe de viață, Elena Ceaușescu a spus: „Împreună am luptat, să murim împreună!” (fiind pusă în față cu executarea separată a fiecăruia). I-au legat forțat la mâini, aceștia protestând vehement. În drumul spre locul execuției, Nicolae Ceaușescu a exclamat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, după care a spus: „Moarte trădătorilor!” și a intonat câteva versuri din Internațională.  „L-am împușcat în timp ce cânta”, a spus Dorin Marian Cârlan, unul dintre membrii plutonului de execuție.

După execuție, soţii Ceauşescu au fost înveliţi în pături militare şi foi de cort, pentru a fi transportaţi la Bucureşti, cu elicopterul. Au fost duse la Stadionul Ghencea, unde au fost rătăcite o noapte. Le-au găsit a doua zi, le-au dus la morga Spitalului Militar Central, după care soții Ceaușescu au fost înmormântați în secret la Cimitirul Ghencea.

După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.

Moartea Ceaușeștilor după 32 de ani

Conform unui sondaj recent peste 47 % din populația cu drept de vot din România ar vota cu Nicolae Ceaușescu la următoarele alegeri prezidențiale. Dovadă că liderul comunist și ideologia sa este foarte prezentă în memoria colectivă. De asemenea niciun alt lider după anul 1989 nu a mai atins popularitatea sa. Toate acestea dovedesc că românii nici în anul 2021 nu au îmbrățișat democrația. De asemenea o mare majoritate dintre locuitorii României nu percep diferența dintre cele trei puteri dintr-un stat și puterea prezidențială. Mai mult sau mai puțin nici clasa politică nu o percepe. De asemenea opinia publică încă așteaptă ca statul român să ofere tuturor locuitorilor țării cu vârsta de cel puțin 18 ani locuri de muncă și fiecare să se poată descurca așa ca în comunism.

Toate acestea demonstrează conform mai multor istorici printre care și Vladimir Tismaneanu că locuitorii din România nu au fost pregătiți pentru democrație rămânând repetenți la regimul comunist. Nefăcandu-se încă trecerea de la un regim de dictatură la unul democrat sau pseudodemocrat România va pluti fără ancoră mult timp de acum încolo. O lipsă de debarasare față de un regim de dictatură întotdeauna duce spre o nouă formă de dictatură cu consecințe mult mai grave de data aceasta pentru locuitorii României.

Bibliografie: http://www.stiridinlume.ro

http://www.wikipedia.org

Vladimir Tismaneanu-Revoluțiile din anul 1989

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: