Doamne am o rugăminte. Pentru anul care vine și dacă se poate și mai încolo fă te rog frumos un miracol pentru cine nu vorbește și are patru lăbuțe. Pentru acelea care miaună, latră, mugesc sau alte sunete fă un miracol pentru a avea o viață mai bună. Noi, oamenii, ne mai descurcăm și mergem tot înainte, însă ele atunci când plâng nu le șterge nimeni lacrimile. Oamenii tot mai au o casă unde pot ca să mănânce, dar acelea cu patru lăbuțe plâng și acum după mâncare, adăpost și puțină iubire. Sunt mai bune decât oamenii și merită o soartă mai frumoasă. Când pleacă din lumea aceasta lasă lacrimi de tristețe în rest sunt numai de bucurie.
Pentru ca fiecare suflețel cu patru lăbuțe să primească o casă a lui și să nu mai moară fizic și în interior de frig, lipsa hranei sau lipsă de iubire. Fiecare să poată să se odihnească, să se joace și să încânte cu prezența sa pe oameni. Poate așa și oamenii devin mai buni, altruiști și sensibili la tot ceea ce este în jurul lor. Îți mulțumesc Doamne că m-ai ascultat. Amin și bine la toate viețuitoarele!
Lumea lui Ovi 