Decăderea partea întâi


Ceasul arăta ora 17. Era ora în care se auzeau sunetele scaunelor, a genților care se grăbeau spre ieșire. Unul dintre ultimele zgomote era a lui. A unui bărbat trecut puțin peste 40 de ani cu părul scurt, nebărbierit și scund. Ochii săi vedeau podeaua proaspăt ștearsă de un mop care părea și el deja nerăbdător de plecare. Doar pașii bărbatului se mai auzeau în clădirea aproape pustie. Câteva voci erau în depărtare, însă el nu le băga în seamă. Încetini pașii până când vocile au fost acoperite de sunetele unor mașini. În momentul în care s-a așternut liniștea auzea încă vocea stridenta a șefului său care-l dojenea pentru un nou calcul greșit. Era prima dată când greșise un calcul de zece ani de era contabil al firmei. Nici măcar o cifră nu greșise. Nu lipsise nici măcar o zi de la locul de muncă și astăzi…greșise.

Ajunsese deja în stație pentru a lua autobuzul care-l ducea în fiecare seară acasă. Începuse ușor să fie atins de picurii de ploaie al unei ierni atipice. Doar câțiva tineri deranjau liniștea. Cu zgomotul mașinilor era obișnuit. Ar fi vrut ca să fi avut o mașină, însă chiar dacă era contabil nu reușea să strângă bani. Urcase deja în autobuz fără ca să observe ceea ce era în jur. Nu aștepta ca să ajungă acasă. De fapt o stare de groază începu să-l cuprindă. Între acei patru pereți era doar o femeie pentru care avea numai sentimente amestecate de dispreț. Cu fiecare ceartă o vedea din în ce în ce mai urâtă. Încercase o perioadă de timp ca să-i vadă calitățile, însă în ultimul an renunțase. Era aceeași femeie de care se îndrăgostise și cu care-și împărțea viața de cinci ani. Discuțiile legate de nemulțumirile ei asupra lui îl bantuiau și acum. Ea dorea ca să vadă și alte locuri și să-și permită o casă mai mare. Mai mult știa toate poveștile vecinilor lor. Se prefacea că o asculta, însă gândurile lui de obicei erau departe. Vibrase telefonul lui mobil și acum de câteva ori și părea să fie ea. Nu dorea să audă de ea. De fapt voia să fugă iar departe de ea, de locul de muncă și de autobuzul în care se afla și acum.

În cele din urmă și parcă trezit din gândurile sale coborâ, însă picioarele lui nu doreau să o ia spre casă. Auzi o voce din spate și când s-a întors era un bărbat la o vârstă mijlocie. “Born ce faci pe aici?” spuse celălalt bărbat. “Gheo, nu te-am văzut demult. ” spuse Born entuziasmat. Era vecinul său, singura persoană față de care mai manifesta sentimente de prietenie. “Hai, să mergem în barul de peste drum” spuse Gheo. “Vreau să vin, dar mă așteaptă Mara acasă. M-a și sunat de câteva ori ” mormăi Born dornic ca să scape de Gheo. “Mă așteaptă iar o ceartă. Nu i-am răspuns toată ziua la telefon” adaugă Born. “Ei, femeile! Ce știu ele? Hai, bei un pahar și te înarmezi cu un curaj și o să-i spui ceea ce ai de zis ” spuse Gheo. În cele din urmă Born a acceptat invitația prietenului său. “Un pahar de alcool nu a stricat niciodată nimănui” se gândi Born.

După cinci minute Gheo deschise ușa unei încăperi în care era un zgomot teribil. Fiecare persoană de la masă salutase pe Gheo, iar Born dăduse fiecăruia ușor din cap. “Stai jos acolo la masă. Fac eu cinste” spuse Gheo. Born s-a conformat și se așeza la o masă într-un colț al barului. Se uita în jurul său văzând diferite siluete care păreau prieteni de foarte mult timp. Chiar unii dintre ei se îmbrățișau ca peste câteva clipe să ridice vocea pentru a zâmbi iar. Observarea barului a fost întreruptă de zgomotul paharelor de vin pe care Gheo le așeza pe masă.

Gheo : -Ți-am luat un pahar de vin roșu ca să-ți mai revii. Îmi pari cam abătut!

Born : – Eh! Aceleași probleme sunt. Ca de obicei sunt. Nimic deosebit.

G. – Dar astăzi ce ți-a pus capac?

B. – Eh, la locul de muncă. Aceleași chestiuni se întâmplă.

G. – Cu șeful tău? Muncești ca eroul și nimeni nu te apreciază? Știu povestea. Și mie mi se întâmplă la fel. Ia și bea! Îți mai revii.

Born lua paharul de vin cu o profundă emoție. Era ca și acum ar fi văzut prima dată un pahar cu vin roșu. Apropie paharul de gură și-l apropie încet. Atinsese buzele și-l dădu înapoi de parcă ceva-l curentase. Mai făcu o încercare și de data aceasta sorbi întreg paharul fără ca să clipească.

“Mai încet că nu este apă ” râse Gheo.

B.- Este chiar bun. Mai adu unul. De data aceasta plătesc eu.

G. – Vezi că am avut dreptate?

B. – Ei, aceștia de la lucru ne văd ca niște sclavi. Prima dată în zece ani când am greșit un calcul și deja mă văd ca ultimul om.

G. – Așa sunt toți. Noi muncim ca niște sclavi, ne plătesc prost și dacă greșim o singură dată este gata.

Un alt bărbat, Mitică- Așa este și la mine. Apoi te duci acasă și nevasta îți face varză capul că nu-i duci suficienți bani.

Un alt bărbat, Vasi- Și dacă mai ai și copii și ei urlă toată ziua. “Vrem aia, aia. ” De parcă noi suntem bănci.

B. – Așa este. Dacă faci aceasta nu este bine. Dacă nu faci aceasta nu este bine. Chelner, un rând la toată lumea!

G. – Ești un adevărat prieten, Born! Cât timp putem bea nu este o problemă.

Born încuviința și mai bău un pahar de vin. Deja se simțea mult mai bine de când a venit văzându-i pe ceilalți adevărați prieteni. Era însuflețit și dornic ca să demonstreze șefului și Marei că el era un bărbat adevărat. Nu-l mai interesau consecințele. Deja Gheo anunță că nu mai poate să rămână în bar și Born, curajos, încerca să se ridice. Prima încerca îl ameți și-l așeza din nou pe scaun. Mai încerca o dată și parcă picioarele începură să nu-l mai asculte. Ba mergeau prea repede, ba prea încet. Ceea ce-l făcu la ieșirea din bar să se dezechilibreze și să cadă. Cumva cu greu Gheo îl ridică și sprijinindu-l îl acompanie până în apropierea blocului său. Sprijinindu-se de balustradă urcă cu greu scările. Born se simțea stăpânul lumii capabil să înfrunte pe oricine îi sta în cale. Cu această stare intra în casă. Cumva reușise să intre, însă nu făcu decât câțiva pași și picioarele impleticindu-se făcu corpul său să se prăbușească.

Mara – Born, ce este cu tine? Ce-ai pățit?

Born- Ce vrei? Lasă-mă în pace!

Mara- Dar ce este cu tine? De ce urli?

Born- Nu urlu. Ți-am cerut să mă lași în pace.

Mara- Unde ai umblat până la ora aceasta? Mi-am făcut griji în privința ta. Am sunat la lucru și mi-au zis că ai plecat de acolo la ora 17. Tu ai băut..Uite-te în ce hal arati!

Born- Ce-ai făcut??? M-am săturat să mă tot controlezi. Unde umblu, ce fac și cu cine o fac. M-am săturat!!!

Mara- Eu te iubesc, Born. Îmi fac griji pentru tine. Mă interesează viața ta. De ce nu înțelegi?

Born nu mai putu să spună nimic pentru că un val pornise din gura sa murdarind covorul. Se prăbuși sprijinindu-se numai în coate. Dori să se ridice avansând cu greu sprijinindu-se numai pe Mara care după câteva eforturi reuși să-l ridice. Ajunseseră din mai multe încercări la pat. Born adormi fără ca să-și mai schimbe hainele. “Nici tu nu cred că te mai înțelegi, Born. Am vrut ca să te anunț că sunt însărcinată, dar poate mâine..” spuse Mara ca pentru ea.

Va urma

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: