Rânduri nepricepute despre iubire


Despre iubire se pot scrie foarte multe rânduri. Numai că iubirea nu se scrie și nici nu se vorbește despre ea. Ea, cea mai aleasă dintre calitățile omului se înfăptuiește. Fiecare specie de pe acest Pământ are limbajul iubirii. Câinii dau din coada sau pisicile se freacă de om sau mușcă fără dinți.

Așa și omul are propriile sale ale iubirii. La ce folosește unui om să aibă palate, mașini de lux sau bani care să nu-i poată număra dacă nu are iubire? Răspunsul este la nimic. Putem ca să ne ducem în călătorii peste tot în lume și să mâncăm ales, dar dacă nu avem iubire le avem degeaba. În momentele acelea triste să nu fie nimeni care să ne încurajeze sau să ne abata gândul de la problemele noastre făcându-ne să râdem sau cel puțin să zâmbim. Să împărtășim bucuriile și reușitele noastre. Chiar și în faptul de a face cu cineva lucrurile simple ale vieții este nevoie de iubire. Câți dintre noi nu intra în casă și nu aud o voce cristalină care întreabă “cum ți-a fost ziua?”. În zilele în care suntem imbufnati să primim o îmbrățișare fără cuvinte tot iubire este. Dacă totuși credem că nu este suficienta iubire în toate aceste aspecte ar fi nevoie ca să mărim doza iubirii. În momentele în care mergem la doctor să ne prescrie pe o rețetă necompensata iubire. Cât de multă iubire putem manifesta față de propria persoană și față de ceilalți oameni. Să ne luăm inima și să o scoatem în fiecare zi la plimbare lăsând-o liberă ca să-și aleagă ea persoana pentru care merită și să se bucure și să sufere. Să știe durerea pentru a valora veselia iubirii. Netemandu-ne de suferința iubirii să luăm o pompă plină cu gânduri bune și frumoase și să ne facem inima din nou capabilă de iubire.

Manifestarea unei iubiri frumoase și aducătoare de bine reprezintă împlinirea noastră ca indivizi precum și temelia unei existențe umane. Căci iubirea poate ca să dea sens unei vieți anoste și fără o direcție anume. Să o aducă pe drumul liniștit și plin de esență vitală spre ceea ce înseamnă de fapt lumea noastră. Neavând resurse materiale ridicate putem trăi, dar fără iubire nu am avea nimic. Ar fi păcat de noi oamenii care suntem capabili de atât de multă iubire să nu o împrăștiem în Univers.

Poate așa devine și lumea noastră mai bună!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: