A fi bun


În viața românească actuală pierdem esența la “a fi bun”. Cu alte cuvinte ce înseamnă să fi bun în perioada actuală? Părinții ne învață că nu suntem suficienți de buni și este nevoie ca să mergem la școală ca să învățăm. Școala ne spune că nu suntem suficienți de buni și trebuie ca să luăm note de 10 și să promovăm examenele naționale. Evaluatorii ne spun că nu suntem suficienți de buni și avem nevoie de viață și de locul de muncă pentru a fi buni. Angajatorii ne spun că avem nevoie de experiență în câmpul muncii. Cărțile de dezvoltare personala în schimb vin și menționează că a fi bun la ceva înseamnă ca să lucrăm în fiecare zi la propria sa persoană și că prin consecvență putem ca să reușim. Dacă tot suntem în Ziua internațională a îndeplinirii viselor numai așa ne putem îndeplini visele preamarete.

Totuși un elev de nota 4 nu este bun? Din toate celelalte puncte de vedere fiecare individ este bun într-un anume domeniu de activitate. Urmează ca el să-și dea seama la ce anume este bun. Sunt oameni în România care sunt buni în domeniul prostiei, pierderii timpului și hoției, dar aceste aspecte nu reprezintă partea importantă a acestor rânduri nocturne. Totuși dacă învățăm pentru un examen o lună sau mai mult timp și în ziua respectivă luăm 3 înseamnă că nu sunt bun? Răspunsul este evident nu pentru că pot avea o zi proastă, emoții sau alți factori exteriori. De asemenea dacă am un eșec la locul de muncă sau în viață nu înseamnă că nu sunt bun. Un citat înțelept spune că “Ambiția înseamnă ca să treci peste fiecare eșec cu entuziasm ” sau dacă vrem eșecul este lecția care ne învață viața în sine și ceea ce este important în ea. De exemplu dacă am avut o relație nereușită nu înseamnă că nu sunt bun sau că persoana cealaltă nu este bună. Antonimul folosit în situația de față nu este nebun nici în privința noastră și nici a altor entități.

Precum ne dăm seama sintagma “a fi bun” este subiectivă și ca de obicei în România fiecare o înțelege cum dorește. Totuși avem o datorie sacră și anume de a nu lăsa nici părinții, nici școala sau oamenii și viața în sine să ne spună că nu suntem buni. Ca să mergem tot pe calea unui citat înțelept anonim am putea răspunde la aceia care spun că nu suntem buni că “nu este vina mea dacă tu ești orb și nu vezi că sunt bun”. Părerea unei persoane sau a unui grup restrâns nu conține adevărul. Acesta este unul singur și credincios că adevărul absolut este că există o forță superioară denumită zeu, Dumnezeu, Iehova, Budha sau ce alte denumiri alegem. Ateii în schimb au scăpat de adevărul absolut. În rest sunt doar adevăruri subiective ale fiecărei persoane în parte.

Din toate aceste motive fiecare dintre noi are chiar obligația de a crede că este bun și de a se convinge singur că este bun. Nu în ultimul rând de a nu-și pierde entuziasmul în fața eșecurilor sau dezamăgirilor provocate de viață sau destin. Era o vorbă populară care spune că “ceea ce este al tău este pus deoparte”. Întrebarea aceasta are de multe ori un răspuns evaziv la cât de departe este acel al meu. Rămâne să descoperim fiecare dintre noi cât suntem de buni mai ales în relația cu noi, cu ceilalți oameni și cu viața în general. Puterea ne mai aparține nouă câteodată și nu altor oameni!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: