
În cursa noastră asemenea bolidurilor de formula 1 spre casă, școală sau locul de muncă parcă nu mai avem timp să respirăm. Totuși în drumurile noastre atunci când inspiram și expiram putem observa lucrurile banale care fac parte din detaliile vieții noastre cotidiene. De exemplu într-o stație de autobuz, un parc sau oriunde dorim noi observăm oameni care din cornul sau gogoasa cumpărată din banii lor aruncă o bucățică unui porumbel. Așa parcă ca după un semnal de siguranță vin alți porumbei care sunt ocoliți de ceilalți oameni. Oamenii din jurul lor parcă se uită fermecați la ei. Și da! Parcă zâmbesc entuziasmați de modul cum ciugulesc înaripatele. Tot pe idee de poveste dacă tot unii oameni spun lucruri negative despre pensionari să observăm într-un parc cum hrănesc porumbeii sau alte păsări. Chiar zilele trecute am observat o persoană în vârstă care aducând cu ea bucățele de pâine într-o pungă și a împărțit-o sub formă de miezuri hrănind păsările tocmai în condiții de temperaturi scăzute.
Dacă mai vrem un alt exemplu să observăm oamenii, ceea ce este corect că sunt mai puțini, care hrănesc animale. Da! Tot pensionarii de pe malul râului Mureș de pe dig care își plimba animalutele și care hrănesc și alte animale. Nu în ultimul rând oamenii care duc oase sau o bucățică de carne câinilor în alte diverse locuri din țara noastră.
Exemplele în acest sens pot continua, dar cel puțin în mijlocul atâtor exemple de negativism găsim și oameni care iubesc păsările sau animalele. Poate că ar fi nevoie ca să promovăm mai mult aceste exemple chiar dacă sunt excepții căci poate cu timpul și cu bunăvoința se vor înmulți. Să nu uităm niciodată puterea exemplului și nici faptul că locuitorii acestei țări, România, pot să fie buni la suflet, ospitalieri și altruiști. Ideea este ca noi să vrem și să putem ca să ne arătăm calitățile noastre bune. Cel puțin în răgazurile vieții să promovăm mai mult frumosul din noi.
Așa poate că nu par și eu doar un naiv și un optimist incurabil în privința locuitorilor din țara aceasta..