De vorbă cu vântul


Vine câteodată vântul și mă întreabă despre viață și despre gândurile mele. Spun că toate îmi sunt bune atât timp cât este hrană și sănătate în lume. Chiar și astăzi a venit suierand împreună cu iarna prevestind sfârșit de boală sau cel puțin o mică speranță de a se încheia spurcaciunea. Pesemne are cunoștințe auzite în alte părți că frigul care a sosit și pe la noi aduce și lucruri bune. Zăpada nu ar fi chiar departe și că ea caută doar drumul pentru a ajunge pe aici. Vorba vine, spune el, că este doar mijlocul iernii, iar până la sosirea primăverii este încă un drum lung. Mai mult aduce și îngrijorare de prin țările străine căci a văzut lumea plină de frică față de boala care va fi să vină și pe la noi prin mulțime. Cerșetorii de Apocalipsa vor avea destulă hrană înghițind tot ceea ce este bun. Lasă în urma lor doar răul care întotdeauna este de necuprins. În cele din urmă i-am spus “Du-te vântule departe căci aici este mult mai multă îngrijorare decât ai tu în desaga. Oamenii se supăra dacă fâlfâi optimist sau respiri ceva de seamă. ” Vântul mi-a răspuns printr-un suierat “Pesemne sunt numai triști și dezamăgiți de tot ceea ce este în jurul lor. Gasitorii de recompense spirituale se simt mult mai bine decât aceia care caută să aibă și nu vreau ca să mai simtă ceva bun în lumea lor mare.”

Dacă are dreptate vântul nu mai sunt eu în măsură ca să-l critic sau să-l judec. A șuierat prin destule locuri văzând multe vietăți pentru a nu cunoaște lumea și obiceiurile ei. În schimb gândurile, fiecare cu un nume, iau exemplul vântului și cutreiera meleagurile vecine și chiar mai străine. Seara se întâlnesc la mine pe pernă și încep să povestească despre ceea ce au văzut o zi întreagă. În cele din urmă tac și se transformă în vise pentru ca de dimineață să plece iar cu vântul ca să șuiere a umanității existența. Ceea ce îmi vor spune pe seară poate mai povestim într-o seară viitoare la o gură a sobei unde suntem numai noi, eu, vântul și o sobă.

Până atunci circulă liber numai gândurile bune către oamenii cunoscuți sau necunoscuți din viața noastră și a altor ființe drăgălașe indiferent de numărul lor de lăbuțe!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “De vorbă cu vântul

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: