Ce sunt de fapt?


Sunt liniștea din spatele cuvintelor nespuse și a gândurilor ascunse temeinic. Reprezint pașii care calcă zăpada înghețată și lasă urme adânci sau abia o ating, firav și de neobservat. Trăind într-un abur de ceață lăuntrică care-și caută claritatea e-ului său. Nu cerșesc laude și mă inconjor de propriile mele senzații și mă bucur de un apus de soare care poate să fie și un nou răsărit. Mă îndepărtez de ceea ce este omenesc atingând partea spirituală imensă și totuși tind spre umanitate și Marele și Singurul Zeu. Cerșesc viață în mine și dor de cunoaștere și totuși mă simt un modest neștiutor și nu pătrund glasul galagiei din jur. Mă închin în fața liniștii mele interioare și a unei păci sufletești eterne și deasă și totuși plutesc pe valurile unei bărci numită viață. Vreau să iau cârma veșniciei lăuntrice și mă caut pe mine și sunt tot mai aproape și în același timp departe de ceea ce sunt eu. Tind să străbat mari și oceane sau să escaladez punți și ziduri interioare. Mă întorc iar și iar spre mine și mă uit într-o apă, limpede și cristalină, căutându-mă pe cel de ieri trăind clipa prezentă. Prefer să aștept să mă zăresc mai limpede spre a-mi da seama, lipsit de trufie și sensibilitate, că pe undeva nu am plecat nicăieri și am rămas încă în mine cu gândurile bune, rele sau frumoase. Recunosc nu mă zbat să-mi caut clipele de fericire pentru că ele se află tot acolo unde le ascund de obicei: în mine și departe de locurile străbătute ieri, astăzi și cât voi mai fi un trecător și un efemer călător în clipele vieții. Las în final la judecata umană dacă astăzi sunt mai mult decât am fost ieri. Poate că mâine speranța devine mai puternică și valurile se agită sau doar se calmează. Oricum va fi și cu gânduri frumoase și bune la suflet sau de necinste și plin de rău, am scris eu aceste rânduri, pline de viață și de mister lăuntric. Un om simplu, modest, cu intenții bune, cu gânduri multiple și o imaginație bogată pentru că doar atât pot să fiu eu: un Om ca toți ceilalți chiar mai puțin sau poate mai mult decât ei. Așa m-aș recomanda eu în plină seară geroasă și de zăpadă: sunt doar un firav eu…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: