Trăiesc într-un oraș


Trăiesc într-un oraș care arată ca o comună cu diferența că sunt blocuri și magazine mai de Doamne ajută. Aici în comuna noastră numită Târgu Mureș găsești bădărani la tot pasul care înjură de cele mai multe ori din privire. Studiem tot omul și dacă-l vedem mai des spunem că-l cunoaștem chiar dacă nu am vorbit cu ea sau el vreodată. În schimb presupunem că oamenii independenți au neveste, iar pe aceia căsătoriți nici măcar nu-i distingem. Trăiesc într-un oraș în care dacă se mai întâmplă să cadă zăpada așteptăm primarul ca să dea în fața blocului cu lopata. Pe margine să stăm, să dăm sfaturi multiple și dacă nu ne convine modul în care ține lopata să-l înjurăm de mama lui, familia și toți sfinții nesanctificati încă. Chiar preamarim fostul primar care în douăzeci de ani de la un oraș normal ne-a adus la nivel de comună. Vorbele sfinte despre sanctitatea sa florala le spunem pe versurile parangheliilor și a echipei de fotbal spălate din banii orașului de pe Mureș. Oh! Doamne ce frumos mai era când fura, dar măcar mai făcea. Trăiesc într-un oraș în care doar șoferii știu orarul exact al transportului în comun, însă nu și autobuzele care întârzie tot mai mult. Chiar ce frumos mai era când un autobuz floricol se mai aprindea. Așa cel puțin făceam cu el live-uri multiple și râzând înghițeam în sec fumul lor și dardaiam în ele mai departe. Tot încă mai trăiesc într-un oraș în care sălile de concerte sunt tot mai goale și scade numărul cititorilor bibliotecii pe măsura diversificării manelelor care se mai aud din vecini. Un individ care-și plânge amarul, altul care trăiește cu iubirea vieții lui sau cântă, mă rog schelaie, cu golanii. Pe străzile tot mai aglomerate crește numărul mașinilor și scade bogăția omului de rând chiar dacă hypermarket-urile sunt pline. Oamenii în interior sunt tot mai goi în interior și vârsta lor în general este tot mai înaintată.

Trăiesc în cele din urmă într-un oraș din care oamenii buni și competetenti au plecat demult. Am mai rămas doar pentru a avea un loc de somn, de mâncare și chiar de recreere. Slavă Cerului că nu lucrez în acest oraș căci altfel aș avea mai multe lucruri de scris. Așa sunt doar un trubadur care are o tolba de povești de scris pe aici prin zona aceasta. De acolo am scris aceste rânduri eu, un om modest, umil și nemulțumit de orașul lui căci se diferă atât de mult de Cluj-Napoca, Brașov, Sibiu și alte zeci de orașe din țara unui Nimănui. Și chiar și așa mai sperăm încă la ceva frumos și bun în orașul acesta mic din Transilvania numit și Târgu Mureș…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: