Aceasta a fost vorba cu care cineva pe care nu-l văzusem demult m-a întâmpinat. Cât de grav este ca să nu putem să spunem cuiva ceea ce avem pe suflet. Să râdem sau să ne exprimăm părerea într-o conversație, dar în interior să nu avem încredere. Vorba înțeleaptă a cuiva “Nu este rău să te simți singur când ești singur ci să te simți singur între oameni “. Atunci cât de încredere mai suntem noi ca oameni? Să presupunem că o persoană vine la noi și începe ca să se plângă de ceva sau cineva. Nu în stilul parșiv de a duce vorba mai departe ci sincer ca să ne spună problema sa. Noi ar fi nevoie să o ascultăm fără ca să-i dăm sfaturi, păreri ci pur și simplu să o ascultăm. Câți dintre noi mai avem acest lucru să știm să ascultăm fără să judecăm sau să condamnăm?
Răspunsul la cele două întrebări este grav și anume că suntem prea puțini de încredere și mult mai reduși numeric ca știm să ascultăm pur și simplu. Preferăm bârfa, parșivitatea, invidia și orgoliul ne îndeamnă să ne spunem sfânta părere. Când mai auzim câte persoane trădează încrederea altor persoane chiar și fără să vrea deja avem un tablou sumbru al societății românești. Individualizati peste măsură începem chiar să nu ne mai intereseze problemele celorlalți și dacă putem să facem rău altor persoane o facem în mod intenționat sau mai grav neintenționat. Concluzia este din păcate lipsită de orice viitor strălucit sau de alte povești.
Oricum sper încă în naivitatea mea că mai sunt încă oameni buni și de încredere în țara noastră. Din păcate societatea învață oamenii ca să nu-și scoată decât în mod din ce în ce mai rar și partea lor pozitivă chiar dacă ea există. Așa oameni și așa vremuri avem!
Lumea lui Ovi 
Dureros ce scrii, dar adevărat…
LikeLiked by 2 people
Din păcate..Parcă este o epidemie de lipsă de încredere
LikeLiked by 1 person
Cel mai adesea e motivată..
LikeLiked by 2 people
Cam da. Poate că suntem și prea negativisti câteodată în ambele sensuri: de a crea neîncredere. Zic și eu în stadiul actual al cercetării 😉😉😉
LikeLiked by 1 person
*Nimeni* e o exagerare. Dar realitatea este că relațiile de orice fel tind să fie pe interes de cele mai multe ori. Important e să realizezi din timp în cine poți investi sentimente și în cine nu. Cel mai probabil persoana în cauză a avut mai multe decepții asemănătoare în care ea a pus suflet în niste relații pe care ea le considera de prietenie si sincere, în timp ce de partea cealaltă era doar interesul la mijloc.
E greu, și vorbesc din experiență, dacă ești genul de persoană care e sinceră și pune suflet repede în prietenii, atunci chiar e greu să distingi diferențele și să nu fii dezamăgit frecvent.
Nu zic nici ca e bine nici ca e rău că tot mai multe relații sunt în acest fel. Zic totuși că speranța nu trebuie să moară niciodată, si mai zic că uneori tindem sa ne concentrăm prea mult pe legăturile eșuate dintre noi si cei din jur – acele legături care ne-au rănit – în loc să căutăm și să apreciem mai mult adevăratele legături pe care le avem.
LikeLiked by 1 person
Cam așa este
LikeLike