Predica de pe microbuz


În decursul zilei de astăzi m-am deplasat cu microbuzul între două localități din județul Mureș. Fiind de o capacitate mai redusă mijlocul de transport la un moment dat au început să fie ocupate toate locurile de către călători. După câteva minute am observat stând jos chiar în spatele șoferului o fată cu batic de etnie rromă. Parcă așa la un semnal anume fata s-a ridicat în picioare și s-a întors către călători și a întrebat “Îl iubiți pe Iisus?”. Călătorii din microbuz uitându-se unii la ceilalți nu i-au răspuns fetei. Ea din nou a spus “Eu îl iubesc pe Iisus și aș muri pe cruce pentru El. A murit pe cruce pentru mine și eu aș muri pentru El.” Din nou în microbuz era tăcere. Fata a continuat “Chiar dacă familia mea s-a întors împotriva mea eu m-am pocăit. Se vede că nu-L iubiți pe Iisus că numai rele faceți. ” Oamenii se uitau la ea fără a-i răspunde. Fata a continuat vorbind despre Iisus, iar unii călători au început ca să o dezaprobe atunci când a pomenit de Apocalipsa. “Chiar dacă nu credeți Apocalipsa este aproape. Uitați-vă că este pandemie și trebuie să ne vaccinam. Dumnezeu ne-a lăsat așa cum suntem de la natură fără să ne băgăm noi în noi vaccinuri ” a continuat ea. Două femei cu un glas mai tare i-au răspuns “Numai Dumnezeu Sfântu’ știe când va veni sfârșitul “. Deja doi bărbați au început să vorbească altceva sau două fete au început chiar să zâmbească, dar fata nu se oprea din vorbit ci din contra parca punea tot mai mult suflet în ceea ce spunea. A început să citească din Biblie un anume verset. Pentru mine predica din microbuz s-a încheiat când am coborât din microbuz.

Din punctul meu de vedere nu am nimic în ceea ce priveşte propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu sau Iisus Hristos. Nici măcar nu mă interesează diferența dintre religiile existente. Importantă este credința în Dumnezeu sau Iisus Hristos. Există libertatea religiei încă din anul 314 de la “Edictul de la Milano” din timpul lui Constantin cel Mare. În schimb o altă problemă cred că este în ceea ce priveşte religia. Îmi este greu să cred că Dumnezeu ne vrea obsedați de religie și credință atât timp cât participăm în lumea noastră reală. A propovădui o biserică împotriva celorlalte biserici mi se pare o pierdere de timp și o formă de manipulare. Mai mult cred că schimbarea religiei este de asemenea un fapt nu atât de important ca și credința în divinitate. În rest fiecare om are dreptul la a alege sau de a rămâne în care biserică dorește și în cadrul unei religii unde se simte împlinit. În schimb dacă va tot schimba religia va ajunge într-o criză a eu-lui și aceasta se tratează în cu totul alt mod. Așa că puterea chiar ne aparține în cadrul alegerii religiei din care vrem ca să facem parte!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: