De ce ești în cușcă? Pentru că eu vorbesc


Dacă credem că nu este adevărată povestea haideți ca să încercăm să fim vocali. Să vorbim despre ceea ce nu ne convine în țara aceasta și să arătăm cu degetul spre oamenii ilegali. Devenind oi negre vom atrage antipatii și individie. Într-o țară în care libertatea de exprimare se înțelege că este de multe ori dreptul de a jigni necunoscuți funcționează cenzura. Libertatea de exprimare, în cazul în care nu jignim este restricționată de exemplu în privința unei pandemii. Dacă intram în partea politică și atacăm fenomenul este cu atât mai funcțională cenzura. Mai mult suntem mai publici decât acum zece ani aproximativ de când există Facebook. Grupurile de cultură sau de educație ajung să fie blocate sau postările restricționate. Credem sau nu credem paginile de showbiz sau de manele nu sunt atât de raportate precum cele mai sus menționate. Întotdeauna se va găsi cineva care nu va suporta faptul că cineva scrie și va raporta sau bloca sub impulsul “de a ne crede prea deștepți” sau “mă înveți tu pe mine? Cine te crezi?”. Atunci vom ajunge în momentul în care intram în epidemia populației care crede că nimic nu are rost.

Într-adevăr dacă vrea cineva ca să educe un popor român își pierde vremea și mai devreme sau mai târziu entuziasmul. Pentru educație sunt părinți, școli, cărți, viața și experiența ei. În cazul în care sunt doctoranzi ai școlii vieții acolo toți factorii educației nu mai au ce să-i învețe. Poate doar loviturile primite pe rând, fără număr pentru a înțelege ei să mai reușească ceva, dar este cam aproape imposibilă munca vieții.

În concluzie fiecare înțelege și din aceste rânduri ceea ce dorește, dar dacă continuare partidul ne vrea proști de multe ori este musai ca să răspundem pe măsura așteptărilor. Aceste ultime rânduri sunt răspunsul la întrebarea de ce credem că încă există cenzură în țara noastră. Altfel nu-mi explic de ce în fiecare colț al existenței cotidiene sunt proști așezați strategic întocmai pentru a-i recunoaște fără preaviz.

În rest să auzim de bine din buric și din șolduri fără a primi factura de la gaz, gradul de ocupare a paturilor din spitale a infectaților de Covid și bine este că avem salar că altfel ar trebui să lucrăm de plăcere. Undeva nici nu merită plăcerea dacă nu o putem număra în bani sau beneficii. Ei, na! Că am scris și aceste rânduri pe gratis…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: