Ignorarea sau indiferența ca arme albe ale oamenilor


Ignorarea sau indiferența sunt două arme puternice în relația cu oamenii indiferent că sunt femei sau bărbați. În momentul în care cineva ne jignește primul instinct ar fi ca să-i răspundem cu aceeași monedă. Practic, întrunind cuvintele cu vremea de afară să intram într-un hău înghețat al rațiunii și a sufletului. Hrănindu-ne orgoliul să răspundem cu toate cuvintele urâte care ne vin la gură fără a le trece prin sita empatiei. Iureșul cuvintelor și al frazelor să prindă viteza bolizilor din cursele de mașini și până nu-și ating linia de sosire să nu se oprească. După momentul iureșului verbal ar trebui să ne simțim mai bine și nu ne simțim. Din contra devenim istoviti ca după o cursă de mașini contrakilometru și suntem nervoși pe lume. Dezamăgiți de oameni și de lume în general. Dacă însă înainte de momentul iureșului verbal am respira profund și am decide să nu răspundem decât cu indiferență și ignorare. În gândurile interlocutorului se ridică întrebarea “de ce nu răspunzi la fel?”. Lovind cu aceste două arme precum și cu sarcasm și ironie de genul “Doar atât poți?” sfidam negativismul cu pozitivism. Rupem lanțul unui posibil scandal protejându-ne de istovirea vorbelor și mai ales a sufletului. Psihologii afirmă că un exercițiu mult mai bun în acest caz este ca să ne scriem frustrarea pe hârtie și să o eliberăm Universului arzând-o. Credem sau nu credem acest simplu exercițiu de stăpânire a nervilor, autocontrol sau coborârea la un nivel ne protejează pe noi în primul și ne canalizează energia spre ceva constructiv. Nu sunt adeptul Bibliei în privința întoarcerii și celuilalt obraz în cazul lovirii sau ispășirii unor păcate anterioare ci doar cred că din toate punctele de vedere este nevoie ca să fim superiori din punct de vedere spiritual și rațional agresorului verbal, emoțional sau fizic.

În stadiul actual al cercetării în privința vieții acestea, indiferența și ignorarea sunt cele mai bune arme. Dacă sunt oameni care știu mai multe în urma experienței lor de viață suntem liberi ca să-i ascultăm căci de la oricine și oricând putem învață mai multe despre viață decât știm noi. Cel puțin putem ca să analizăm dacă teoria lor se poate pune în practică în viața noastră. Cam atât mă pricep pe acest subiect până acum în această viață…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: