Unirea Mică a românilor încotro?


Cunoaștem faptul că astăzi suntem toți locuitorii români de pe aceste meleaguri duși de un val de patriotism mai mult sau mai puțin fals. În traducere liberă suntem infectați de dorința de sărbătoare și de zile libere. Cu alte cuvinte sărbătorim astăzi ziua în care Țara Românească s-a unit cu Moldova în ziua de 24 ianuarie a anului 1859. Unirea, fiind o dorință regăsita în programele revoluționare din anii 1848 din cele două principate este dezbătută în urma Războiului Crimeei (1853-1856) la Congresul de la Paris din anul 1856. Pe masa Marilor Puteri cu sprijinul Franței și a Piemontului s-a discutat în capitala Franței și despre problema celor două principate. Astfel Țara Românească și Moldova s-au eliberat de sub ocupația rusă intrând sub suveranitate otomană și sub garanția Angliei și a Franței. Pentru a scoate în evidență problemelor Principatelor Române se organizează Adunări ad-hoc care au rolul de a pune pe masa Marilor Puteri faptul că cele două țări nu sunt unite. Chiar dacă sunt sabotate de Nicolae Vogoride, caimacam aflat în conducerea Moldovei, cu sprijinul Austriei adunările ad-hoc se repetă, iar problemele țărilor ajung pe masa “Convenției de la Paris” din luna august a anului 1858. Aici se formează noul stat “Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei” aflat din nou sub suveranitate otomană cu o armată comună, o comisie comună de Justiție și Casație cu sediul la Focșani, dar cu domnitori aleși separați în luna ianuarie a anului 1859. În ziua de 5 ianuarie a anului 1859 la Iași și în ziua de 24 ianuarie la București a fost ales același domnitor Alexandru Ioan Cuza ceea ce a însemnat unirea Țării Românești cu Moldova. Noul stat din anul 1861 a avut un Parlament, un steag colorat cu roșu, galben și albastru, o jandarmerie, serviciu de pompieri și primele universități cu sediile la Iași și București. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza însoțită de lovitura de stat din ziua de 2 mai a anului 1864 a realizat teoretic improprietarirea țăranilor prin secularizarea averilor manastiresti din anul precedent precum și faptul că învățământul românesc primar devenea gratuit și obligatoriu. Cu toate acestea de la teorie la practică a fost un drum anevoios mai ales că procentul analfabetismul locuitorilor depășea 80 % din totalul populației. Având în vedere conflictele dintre Alexandru Ioan Cuza și conservatorii radicali precum și faptul că Marile Puteri au recunoscut Unirea pe o perioadă de șapte ani domnitorul în ziua de 11 februarie a anului 1866 a fost obligat să renunțe la tron. A plecat din țară murind în Germania șapte ani mai târziu. Dacă nu credeți aceste informații consultați manualele de clasa a opta, a zecea și a douăsprezecea ale unui elev aflat pe băncile școlii.

Acum logic ar fi ca să ne întrebăm dacă tot suntem cuprinși de valul patriotismului de astăzi ce învățăm noi din toate aceste evenimente? Mâine vom injura din nou România și românii ca și ieri sau orice altă zi obișnuită. Nu este suficient de a înmagazina informații pentru o eternă și presupusă cultură generală prezentă atât de mult și în învățământ. Așa cum putem deduce în spatele actului din ziua de 24 ianuarie a anului 1859 au existat oameni culți care atât pe plan intern cât și extern au luptat pentru un ideal. Putem ca să-l considerăm o naivitate sau o utopie, dar locuitorii din România au câștigat mult mai mult atunci când au fost uniți. Pentru a nu spune că au avut o coloană vertebrală și diplomație în relațiile cu Marile Puteri și cu puterile aflate în zonă. De asemenea cultura, educația și școala au format oameni care cu toate defectele lor au avut o prestanta politică pusă în slujba țării realizând reforme și pentru oamenii simpli. De asemenea conform poveștilor în cadrul adunărilor ad-hoc din anul 1857 a participat și Moș Ioan Roată, un țăran simplu care și-a cerut drepturile sale. Nu în ultimul rând Alexandru Ioan Cuza în timpul domniei sale își lua haine de om simplu și umbla prin țară pentru a știi problemele locuitorilor și a realiza legi în acest sens. Este adevărat că gurile rele spun că s-ar fi căsătorit din interes cu Elena pentru averea ei dorind să acopere în acest sens datoriile la jocurile cu noroc, dar nu aceasta este moștenirea sa. Contează întotdeauna mai mult ceea ce a lăsat în urma sa Alexandru Ioan Cuza decât defectele sale.

Considerând că toate acestea au fost enumerate și ajungând și la învățăminte putem deja să încercăm o concluzie. Unirea Mică ne învață unitate, verticalitate, mândria de a fi român precum și independența unui stat. Nu în ultimul rând altruism și capacitatea de a face pe plan politic reforme pentru locuitorii țării. Toate aceste rânduri sunt scrise cu ocazia zilei de astăzi, pe 1 decembrie se va scrie altceva așa cum va fi și celelalte zile emblematice ale istoriei României. Ceea ce facem în zilele de 25 ianuarie, 27, 28 și așa mai departe va face parte din istoria României peste câțiva ani și va depinde numai de noi pentru ca să apărem într-o lumina bună, rea sau să fim in umbra Europei și a lumii. Pentru astăzi, 24 ianuarie, mâine și în orice altă zi La mulți ani România și locuitorilor săi indiferent de etnie, rasă, limba vorbită, culoarea pielii sau orice alte diferențe!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: