La mulți ani Ion Luca Caragiale!


Zilele acestea sunt zile speciale în istoria literaturii romanești. Zoe Trahanache, Tipatescu, Farfuridi, Nae Cațavencu sau Agamita Dandanache poate că ar fi fost anonimi. Nopțile din cadrul unei revoluții închipuite din cadrul “Nopții furtunoase ” ar fi fost nopți obișnuite. Mitică ar fi rămas un anonim dintr-o cârciumă. Volumul “Versuri” din cadrul ziarului “România contemporană” publicate în anul 1874 ar fi rămas anonime. “De ale carnavalului” nici măcar măcar nu s-ar fi trâmbițat despre ele. Nici măcar aceste curiozități nu ar fi existat:

1. A fost un copil din flori
După ce s-a despărțit de prima nevastă,cântăreața și artista madam Caliopi, nu sunt documente că tatăl său s-ar fi căsătorit legal cu a doua soție. La rândul său, Caragiale strică ambițul fiului său Mateiu pe care îl are în afara căsătoriei.

2. L-a vizitat Alexandru Ioan Cuza
Copilăria mică și-o petrece la Haimanale, dar școala primară o face la Ploiești, la Școala Domnească nr.1. A avut ca învățători pe Zaharia Antinescu și Bazil Drăgoșescu. De la acest învățător a învățat să pună virgule și să aplice regulile gramaticii cu ajutorul unei nuielușe usturătoare.
În clasa a 3-a școala a fost vizitată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar scriitorul își amintește clar întâmplarea.

3. Nu a terminat liceul
Învață la gimnaziu și este chiar premiant, dar nu termină niciodată liceul.
Fără voia tatălui începe să studieze actoria în clasa unchiului său Costache, dar tatăl îl aduce urgent la Ploiești și devine copist la Tribunalul Prahova.

4. A fost revoluționar
    Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de tulburările de la Ploiești.
Tânărul Caragiale a participat la revoluția de la Ploiești, a dezarmat un ofițer și a stat în preajma conducătorului ridicolei republici de o zi.

5. A fost directorul Teatrului Național
    Pentru o scurtă perioadă între 1888 și 1889 a fost directorul teatrului național aflat pe atunci pe Calea Victoriei în locul actualului Hotel Novotel care încă mai păstrează fațada fostului teatru. Deși stagiunea deschisă de el a avut succes nu a obținut suficientă susținere din partea actorilor pentru a continua.

6. A fost berar
    Din lipsă de bani se apucă de negustorie. Mai întâi deschide o berărie în București la Gambrinus aproape de intersecţia dintre străzile Ion Câmpineanu şi Calea Victoriei, iar apoi la Iași și la Buzău.

7. A fost acuzat de plagiat
Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista Literară semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului, l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

8. A moștenit o avere considerabilă
    Mama sa a moștenit o parte importantă din averea unei rude: Momuloaia. Au urmat multe procese și abea după 1900 s-a terminat toată procedura iar Caragiale a moștenit o frumoasă sumă de 433.333 lei. Cu această moștenire a avut posibilitatea să se stabilească la Berlin.

9. Ce înseamnă Caragiale?
    Etimologia numelui Caragiale are 3 variante:
    1. caragiali – pe turcește oglindă neagră
    2. cara-țali adică spin negru
    3. cara-ceali adică mărăcine negru tot pe turcește

10. A fost Lenin pentru o vreme
    Se spune că fosta statuie a lui Caragiale din fața teatrului național, actualmente pe strada Maria Rosetti a fost concepută înițial de sculptorul Constantin Baraschi ca o statuie a lui Lenin, dar în momentul în care nu a reușit să o vândă i-a tăiat capul și l-a pus pe cel al lui Caragiale în loc.

Pentru că nu valoarea numelui lui Ion Caragiale este pe hârtia de 100 de lei ci și un chip și nu este un anonim se cuvine ca să ne mândrim că a fost român. Pentru toate acestea Ion Luca Caragiale s-a născut conform calendarului nou la 1 februarie, iar acel vechi în ziua de 13 februarie în anul 1852 la Haimanale, județul Dâmbovița. O viață plină de piese de teatru, tragedii sau comedii, dramaturgie și poezie și-a găsit obștescul sfârșit în ziua de 9 iunie a anului 1912 la Berlin, în Germania. Cu recunoștință și apreciere!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: