Călătoria


Astăzi am plecat într-o călătorie a vieții. M-am întâlnit cu oamenii care spuneau “nu am chef ” și “m-am săturat “. I-am considerat lipsiți de simț practic și prea sensibili și am plecat mai departe. Ajungând într-o stație de autobuz am întâlnit oameni care se plângeau de orice era viu. Am încercat să mă urc în ultimul scaun din autobuz pentru că i-am considerat lipsiți de personalitate. În autobuz am auzit oameni care vorbeau la telefon la volum ridicat. Mi-am pus căștile în urechi și m-am bucurat când am coborât din autobuz pentru că erau prea zgomotoși. Ajungând într-o clădire am cunoscut oameni în vârstă care îmi spuneau despre experiența vieții lor. M-am ridicat și am părăsit clădirea pentru că i-am considerat că se credeau foarte deștepți.

Dorind ca să plec departe de oameni mi-am luat gândurile și am început ca să plimb. Pe o bancă stătea așezată Nostalgia care m-a invitat ca să beau din aroma trecutului. Au început ca să apară din spatele meu Reproșurile și Jignirile. Crezând că totul trebuie să rămână în trecut m-am ridicat și cerându-mi în scuze am plecat pe drumul meu. Din fața mea au început ca să mă încolțească umbrele și începând ca să mă înconjoare cu tentaculele tot mai adânci și pline de anxietate și cu cât incercam să mă desprind cu atât mă incolaceau mai tare. Mi-am dat seama că este Viitorul și am început ca să fug până când umbrele au devenit hilare și au dispărut. M-am oprit gâfâind pe o margine a unui râu fiind și speriat. Vedeam din depărtare venind de mână Iubirea și Optimismul. I-am salutat și dându-le binețe au început Grijile ca să plece ivindu-se în fața mea tot mai clar Prezentul. Atunci o mână m-a atins pe umăr și îmbrățișându-ma ca pe un vechi prieten mi-a reamintit ca să nu mai judec sau să condamn oamenii superficial și să caut să le și înțeleg motivele îngrijorărilor lor sau să le ignor supărările. Mâna care mă îmbrățișa sufletește era Conștiința mea. I-am mulțumit pentru lecție și deja pentru că afară se făcuse întuneric Gândurile au început din nou ca să mă însoțească. În schimb Senzațiile mele au fost mult mai pretențioase și mi-au cerut ca să le aștern în scris și m-am conformat. Și așa au apărut aceste rânduri…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: