Dacă ar trebui să fim corecți poza descrie fotbalul până în primul an al pandemiei. Fotbaliști ai fotbalului fără mască, distanțare socială, număr limitat de spectatori sau cu tribune goale. Cu alte cuvinte astăzi Carlos Tevez împlinește 38 de ani, Cristiano Ronaldo 37 de ani, Gheorghe Hagi 57 de ani și Neymar 27 de ani.
Este o zi în care aniversarea lui Carlos Tevez amintește suporterilor echipei de fotbal Manchester United de momentele de glorie ale perioadei managerului Sir Alex Ferguson când nu existau sezoane fără cel puțin un trofeu pe plan intern în Anglia. Pentru a nu spune că și Carlos reprezintă încă un simbol pe stadionul “La Bombonera” al echipei Boca Juniors din Argentina unde pasiunea suporterilor l-a ridicat pe înalte culmi. La echipa Manchester United, Tevez a format unul dintre ultimele cupluri de atacanți de trofee cu CR7, Cristiano Ronaldo dacă mai are nevoie de traducere. Descoperit chiar la Sporting Lisabona de Ladislau Boloni în perioada când acesta antrena echipa a cunoscut consacrarea la Manchester United unde pe lângă trofeele interne a câștigat primul trofeu suprem de “Champions League”. Odată cu transferul la Real Madrid a intrat într-o competiție cu starul Barcelonei, Leonel Messi de a câștigat trofeul “Balonul de aur”. Comparația este prezentă și astăzi, însă din punctul meu de vedere legendele nu au grad de comparație nici măcar între ele. Noi, ca amatori ai fotbalului putem doar să ne bucurăm că suntem încă contemporani cu acești jucători. Este ca și exemplul din tenis între Rafael Nadal, Novak Djokovic și Roger Federer. Cum putem să spunem că o legendă este mai bună când cuvântul foarte bun este cel mai ridicat grad de comparație al cuvântului bun? Indiferent de simpatii trăim încă în perioada acestor sportivi aflați la superlativ a căror performanțe sunt aproape imposibil de atins în viitor. Dacă este să ne raportăm la nivelul fotbalului românesc și Gheorghe Hagi intra tot în această categorie așa cum s-a mai scris și astăzi. În schimb din punct meu de vedere Neymar pare că este încă la nivelul fotbaliștilor care ar fi putut ca să câștige “Balonul de Aur”, dar nu a făcut-o încă. Faptul că intra ca și spectaculozitate în categoria legendelor, însă ca nivel de trofee individuale cât și ca echipă încă se află într-o așteptare, poate prea lungă deja.
Toți acești fotbaliști denotă ambiția dusă la extrem, antrenamentele consecvente duse până la obsesie și binenteles răsplata obținută în urma lor. Talentul neînsoțit de muncă asidua este doar moartea lui și acești jucători reprezintă dovada unor jucători alături de aceia deja menționați care prin performanțele lor au intrat în categoria legendelor. Noi, oamenii simpli putem doar să-i admirăm și să încercăm să învățăm caracteristicile unor oameni de succes. Pentru ei la mulți ani și vă mulțumim că suntem contemporani cu voi!
Lumea lui Ovi 