Într-o zi…


Într-o zi am fost cu o fată într-o cameră de hotel. Nu am făcut dragoste cu ea, am fost un fraier și am plecat mai departe. Nu am putut ca să jignesc bărbatul și copilul cu care locuia și nefiind sigur de sentimentele ei am plecat ca un fraier și om prost tot mai departe. În altă zi mi-a zis că nu-i place că fumez și beau 200 de grame de alcool pe săptămână și am vrut ca să plec iar, dar m-a prins din nou spre a pleca mai departe. Cu toate acestea iar mi-a spus că nu știu să fac bani și rândurile mele nu sunt răsplătite financiar, am sărutat-o și am fugit mai departe. În altă zi atunci când mi-a vorbit mie despre iubire ea era cerută în căsătorie și mi-a răspuns că refuzul ei față de acel bărbat este o dovadă față de mine de încredere și iubire. Într-o zi de sărbătoare mi-a mărturisit că s-a întors la el și că merge cu el ca să cunoască valurile mării din România și din străinătate. Am fugit mult de ea, dar tot m-a ajuns iar din spate. În ultima zi s-a confesat că pe lângă frustrat financiar sunt și schimbător ca și comportament precum vremea și când de bine i-am urat m-a blocat virtual așa cum o făcea în fiecare lună.

Astăzi fiind și prost și fraier am crezut poveștile zânei și unele licăriri de nostalgie mă încearcă pentru că erau multe zile când avea și suflet. Obisnuind să mă tot blocheze, raporteze și să mă șteargă în virtual a devenit doar o fantoma de când la vară sunt doi ani am cunoscut un ideal. Pe un pod însoțiți de o floare ne-am jurat iubire eternă. Eu m-am ținut de jurământ și ea pesemne că mai există și în sufletul altor admiratori și ras și a vrut doar oră de pasiune. Acum sufletul meu încearcă să o scoată din adâncul lui preferând ca să o țină minte frumoasă ca atunci când i-am cunoscut pe buze primul sărut. În rest am fost și un naiv crezând o femeie care nu și-a încheiat poveștile trecute poate ca să mă iubească pe mine prostul fără avere și cu rânduri scrise. Rămâne doar o fantomă a firii mele care câteodată se mai întreabă dacă am iubit o năluca sau o fiinţă. Nici nu mai cred că are sentimente bune trecând peste atâtea inimi refuzate. Oricum ea m-a uitat demult și pentru aceasta mai vorbesc doar faptele.

Undeva în lumea aceasta o voi reîntâlni fiind frumoasă trecând printre alte inimi și alte buze căci ea există doar ca trup. A fost prima mea iubire sinceră și a plecat lăsând doar lecțiile iubirii deșarte. Într-o zi când vom fi față în față sper că va bloca și orice senzație față de ea și tot ceea ce este ca și ființă tot vor rămâne în iubire iluzii și vorbe deșarte. Până atunci rămâne iluzia începutului îndrăgostit și curiozitatea de ceea ce mai face și câte inimi mai zdrobește. A mea este fără un fundament desăvârșit căci a împins-o într-un gol care nu cunoaște un final..Și totuși pentru toate acestea îi sunt recunoscător că mi-a făcut inima ca să mai tresalte..

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

3 thoughts on “Într-o zi…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: