O zi specială


În fiecare zi noi căutăm oameni și sentimente sau dacă suntem reci și chiar distanți căutăm doar bani și lucruri materiale. Alergăm după bani și portofelul este plin și suntem fericiți și așa, având sau neavând dreptate. În schimb dacă vrem ca să fim vii nu o să căutăm numai bani pentru că o să mai căutăm și vorbe plăcute sufletului nostru. Ne naștem într-o dimineață cu speranța că în ziua respectivă vom găsi iluzii sau vise posibile și acelea pe care le credem și imposibile. Hrănim așteptările noastre cu scenariile ideale, însă de multe ori avem surpriza învăluirii lor în praf și pulbere. Consumându-ne ca țigară care nu se stinge ne umplem interiorul de valul iluziilor deșarte întocmai ca seara să renunțăm la ele punând capul nostru dezamăgit pe pernă. Dimineața repetăm povestea în care speranțele se întâlnesc cu visele care se transformă în iluzii deșarte. De fapt în toată această căutare găsim ceea ce de fapt nu căutăm căci dacă am porni pe un alt drum mai simplu am descoperi menirea vieții noastre cotidiene. În zilele libere plecăm la sky sau pur și simplu ne plimbăm prin natură păstrând speranța în suflet că astăzi va fi ziua cea mare. Nereușind cu această metodă renunțăm la această căutare și pășim fără noimă sau absenți. Viața din noi începe ca să fie atunci prezentă și devine chiar o zi specială pentru că de fapt în toată această căutare speram să ne regăsim pe noi. Acei oameni veseli și plini de viață care nu cunoșteau atâtea supărări și zâmbeau mai mult către viață și viața le zâmbea lot înzecit. Atunci când supărările erau trecătoare și nu ne pasa chiar de nimic. Credem că nu mai este posibil și punem capul în pământ cerșind măcar o clipă din ziua specială când ne căutăm pe noi și într-adevăr noi ne-am regăsit. Chiar dacă trecem barierele timpului și granițele lumii existente, neconformandu-ne doar să alergăm numai după bani merită căutarea noastră de o viață. Indiferent de sex sau vârsta întotdeauna este o zi specială ziua în care stăm la o poveste cu ceea ce suntem de fapt noi fără un suflet împovărat de poznele trecutului și valul viitorului absent încă. Momentul în care și timpul parcă se oprește ascultând vocea liniștită interioară a unui om care ascultă liniștea căci el s-a întâlnit cu sine. Parcă așa de îmbietoare este conversația și chiar de nimic altceva nu mai avem nevoie. Doar noi cu sinele stând la o discuție într-un loc liber unde mai vin și gândurile și senzațiile noastre liniștite. Pentru asemenea momente merită ca să trăim toate zilele noastre pentru de fapt este ziua în care ne iubim cel mai mult și ne apreciem așa cum putem și știm ca să fim.

În restul zilelor căutăm fără ca să vrem timpul pierdut și sentimentele contradictorii ale unei vieți în continua schimbare și parcă tot mai important devine ca să nu lăsăm lumea ca să ne schimbe în ceea ce nu suntem și să rămânem numai noi chiar dacă părem și imperfecți. Doar atât avem palpabil în viața noastră propriul sine căci fiecare dintre oameni își aparțin numai lor chiar dacă ne mai dau și iluzia câteodată că ne sunt și aparținători. Așa este viața noastră făcută pe criteriile neștiute decât foarte puțin de oameni căci astăzi putem ca să fim speciali și mâine atingem perfecțiunea în a fi anonimi și absenți chiar și în propria noastră viață.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: