Ciudățeniile vieții


Ciudată este viața câteodată când întorcându-ne în același loc totul este la fel numai noi suntem schimbați. În alte vremuri gândurile proiectau aici un peisaj drag care a devenit ideal și în același timp naiv. Podul unde era desenată mai demult o inimă dragă acum este doar un desen pe asfalt neobservat. Vântul și apa curgând liniștite stârnesc senzația unui un loc atât de cunoscut, dar parcă și schimbat în același timp. O licărire de nostalgie este trezită de același lătrat de câine și doar scotocind adânc prin sertarele amintirilor pot să denote motivul locului drag. Acum parcă ne cuprinde o senzație de liniște și focul de mai demult este dat uitării. Vorbele spuse în treacăt sunt pierdute definitiv și nici banca dragă nu m-a mai recunoscut așa cum o făcea odinioară. Razele soarelui par să asigure existența că nici măcar nostalgia nu mai există. Câte o pisică mai apare printre valurile de transpirație și gâfâieli aducând în evidență îndeplinirea unui vis. Strângerea de inimă de la început nu mai există și planurile pentru un viitor strălucit par să se ivească la orizont. Este de fapt senzația unui nou drum în care visul împlinit de reîntoarcere la o veche dragoste evidențiază din nou dacă mai era cazul că tot trecutul este uitat. Nicio iluzie sau supărare nu mai persistă pe malul unui râu și totul este pierdut în negura timpului. De altfel și dacă vrem câteodată ca să ne mai întoarcem la aceleași sentimente nici nu mai este posibil și poate că nici nu mai vrem. Rămâne doar gândul că într-o zi nu foarte îndepărtată alte locuri unde se vor desena alte inimi vor apărea și că atunci iluzia nu va mai fi atât de profundă. Până atunci recunoscând vechile locuri sper ca să devenim din ce în ce mai străini încât să dăm senzația că nici nu ne mai cunoaștem.

Naivitatea a răsărit și a apus pe același mal de râu. Totuși iluzia a trezit la viață sufletul, a visat și acum a dispărut lăsând în urmă un mister de nedeslușit a semnificației ei viitoare întocmai ca o lecție plină de învățături sau una care trebuie din nou repetată. Doar senzațiile viitoare pot ca să mai cunoască taina întâmplărilor. Acum doar ne bucurăm de semnificația lipsită de patimă a unui final naiv și previzibil nedeslușit de sentimentele începutului său.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: