Printre fire de iarbă și pulbere de praf vrem dimineața să schimbăm lumea în care trăim. Dorim ca lumea noastră să fie frumoasă și plină de bine, însă ne lovim de barierele lumii înconjurătoare. Ne lovim tot timpul de indolența unor oameni și ajungem neputincioșii lumii noastre trăite. Având trăiri sau senzații puternice ajungem ca seara să fim dezamăgiți de noi și de oameni în general. Cuvintele noastre parcă nu mai au valoare în amalgamul gândurilor obraznice provenite din timpul zilei. Uitându-se în jurul nostru observăm că lumea devine impasibila la toate senzațiile noastre. Noi suntem doar anonimi ale unei lumi absente și concentrată în mireasma propriilor preocupări. Luminițele pe lângă care trecem ne îndeamnă parcă să uităm de ziua trecută și să nu ducem cu noi în ziua prezentă tot ceea ce a fost ieri. Lumea nu se poate schimba pur și simplu și câteodată este suficient dacă ne schimbăm noi pe noi. O atitudine optimistă nu strică niciodată și un repaus al dezamăgirilor curente pentru a avea grijă mai mare de noi. Într-o zi ne vom mulțumi că am tins chiar cu disperare de gândurile bune chiar dacă totul este făcut pentru a mai fi supărați. Poate așa vom avea și zile mai bune și miracolele se mai pot întâmpla și pentru propria persoană având parfumul propriei consecvențe.
Așa cel puțin vom înțelege ceea ce trăim astăzi…
Lumea lui Ovi 