Dimineața devreme


După o noapte liniștită toată suflarea de pe Pământ începe ca să revină încet la viață. Luna, după ce a ghidat somnul naturii, încet se retrage din vederea vietăților și zâmbind Soarelui se ascunde pentru a se odihni în locurile nedestanuite oamenilor. Soarele, pesemne intimidat de manifestarea Lunii, asemenea unui îndrăgostit timid trimite slab primele sale raze către Pământ. Nu are forța încă să lupte cu ceea ce a mai rămas din iarnă și frigul este conducător încă al dimineții devreme. Lupta Soarelui cu frigul este încurajată de un cor al unor păsări zgribulite care încep ca să încânte suflarea cu repertoriul lor. Urmează ca până când frigul este prezent dimineața ca ele să caute un loc mai înalt pe un bloc pentru a stabili sarcinile fiecăreia în ziua respectivă. Porumbeii, pe măsură ce Soarele devine mai curajos, colindă aleele căutând și primăvara dacă nu este ascunsă dupa vreun tufiș. Fiind îndemânatici și buni cunoscători ai metehnelor naturii găsesc câteva fire de ghiocei mai grăbiți ca să cunoască lumea prin grădinile oamenilor. Porumbeii se întorc de obicei la ceasurile amiezii pentru a vesti și oamenilor prin cântece vesele că primăvara nu este atât de departe și deja și-a trimis primii ei mesageri. Anumiți oameni mai buni la suflet hrănesc vestea porumbeilor cu miezuri bine primite de înaripate.

Gândurile și senzațiile umane încep treptat ca să deschidă calea zilei de ocupații zilnice lăsând în cenușă florile și urările de iubire de ieri. Pare că fluturașii din stomac sau imbujorarile au rămas în praful unei amintiri și realitatea de astăzi este întocmită pe alte coordonate ale destinului. Școlarii pufaie în mod misterios dintr-o țigară pregătindu-se și ea de școală. Va fi ascunsă de bravii școlari în așteptarea unui mijloc de transport mascat de călători întocmai pentru a trezi gălăgia din amorțirea zilei de ieri. Pelerinajul neortodox plin de vehicule, mai mari sau mai mici, urmează autostrada primelor raze de soare până în locul de activitate datorat pornirii de dimineață. Alte ghiozdane fac concurență câinilor vagabonzi și fără colaci în coada în târgul de pe râul Mureș ale cărui maluri pline de mămăligă par că s-au trezit și ele la viață. Undeva într-un loc îndepărtat al gândirii umane apare dorința perfida ca ziua activității pornită în aceste momente să fie mai scurtă și momentele de relaxare și distracție să fie cel puțin la nivel înzecit.

Cam așa sunt primele semne de viață al trezirii sufletelor și naturii din a doua zi din săptămână prin aceste locuri unde se aștern aceste gânduri neștiutoare și analfabete…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: